Tabăra despărțirilor de frici

de Cristian Erdei

Teama de eșec, de singurătate, de respingere, de penibil, de moarte, de viață, de libertate, de constrângere, de a nu înnebuni, de necunoscut, de pierdere, de lipsa de sens, de animale, de obiecte, de întuneric, de forțele naturii etc.

Teama, teama, teama…pare că trăim în secolul temerilor, ierarhizate, interdependente și constrângătoare.

Iată de ce acest eveniment, primul dintr-o serie de întâlniri focusate pe confruntarea intensivă a fricilor, este dedicat tuturor celor care au curajul de a se elibera din imperiul anxietății sau de a-i înțelege și ajuta pe cei apropiați care trăiesc asemenea suferințe.

De unde provin fricile cu care ne confruntăm?

Prin ce diferă teama de anxietate?

Ce sunt atacurile de panică?

Cum și de ce menținem teama în viața noastră?

Care e impactul asupra felului în care trăim?

Mai ales: În ce fel ne putem elibera ?

Evenimentul va integra informaţiile teoretice explicate într-un limbaj accesibil şi exemplificări multiple, cu strategii practice pentru combaterea anxietăţii şi a atacurilor de panică.

Iar combinația dintre psihoterapie, natură, relaxare și apropiere umană are puterea de a crea un mediu de vindecare sufletească profundă, într-un loc special unde visele pot deveni realitate.

Faptul că participanţii vor avea ocazia să împărtăşească ce au trăit personal sau au observat la cei din jur în legătură cu astfel de simptome are în sine o valenţă terapeutică.

Unele persoane cu anxietate, din ruşine sau teama de stigmatizare, evită să vorbească despre ce li se întâmplă sau să ceară ajutor de specialitate, trăind cu impresia că este ceva profund în neregulă cu ei şi că doar lor li se pot întâmpla astfel de lucruri.

Chiar dacă teama de “contagiozitate psihică” este frecventă pentru cei anxioși (“voi prelua simptome pe care le aud de la alte persoane”), aceasta este iraţională, iar izolarea şi evitarea de a discuta deschis astfel de lucruri nu duce decât la agravarea problemelor.

Orice fel de întrebări din partea celor prezenţi sunt binevenite şi merită un răspuns detaliat, în ideea în care acest eveniment se doreşte a fi în primul rând un dialog deschis, cald, liber şi fără prejudecăţi, asupra unui subiect despre care încă se mai vorbeşte în şoaptă, de teama unor etichete ca “anormal”, “ciudat”, “nebun” etc.

Faptul de a fi deschiși cu astfel de experienţe comune şi a căuta soluţii, ţinând cont de încercările altor oameni încurajatori și suportivi, ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

SÂMBĂTĂ 19.05.2018

17-17,30 Cazare

17,30-20 Workshop-Teorie despre mecanismele anxietății: împărtășirea problemelor și obiectivelor fiecărui participant, discuții deschise, explicații, exemplificări, tehnici de relaxare, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri,

20-21 Cina

21-22 Foc de tabără

22 Socializare, party, karaoke, jocuri sportive

DUMINICĂ 20.05.2018

9-10 Mic dejun

10-13 Workshop-Aplicații practice: Strategii de control și confruntare a anxietății, soluții personalizate pentru fiecare participant la întâlnire, întrebări și răspunsuri.

13-16 Excursie

16-17 Prânz

17-18 Reuninune pentru feedback individual și colectiv

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului și vor fi folosite creativ ca resurse de vindecare.

Pret: 280 lei (prețul include toate activitățile legate de tema propusă)

Sunt disponibile GRATUIT: cazare (40 locuri), masa, servicii de internet, telefonie mobilă și locuri de parcare suficiente,

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe:https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometrii de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi. Există multiple variante de revenire acasă cu trenul.

Cât despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viață care m-au adus aici:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei/

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Pentru informații suplimentare: 0742-876.531

Înscrierile se vor face în o rdinea confirmării prezenţei, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat sau la nr. de telefon 0742876531.Vă rog să confirmaţi prezenţa.

DESCRIEREA TEMATICII EVENIMENTULUI

Ca să existe o despărțire, e necesară o formă de relație.

Chiar dacă pare straniu la prima vedere, relațiile noastre cu frica și anxietatea, sub forma diverselor fobii, sunt printre cele mai intense și mai durabile interacțiuni pe care le trăim.

Dincolo de rolul evolutiv al îngrijorării și temerilor cu un temei real și obiectiv, vorbim de o relație toxică de dependență atunci când teama, devenită irațională și copleșitoare, tiranizează realmente viața unui om, suprimând bucuria și șansa fiecăruia la împlinire și libertate.

Ca în orice relație, există un început, o întâlnire cu teama, care se naște în noi adesea de multă vreme, într-un anume context din parcursul existenței.

Apoi, ajungem să menținem și să întreținem această legătură, pentru că ea promite diverse beneficii și credem că ne protejează într-un fel în care nimic altceva nu o poate face. Creionăm justificări imbatabile pentru a-i acorda un rol atăt de important în viața noastră de zi cu zi.

De cele mai multe ori, observăm repede prețul de plătit: ne găsim nefericiți și mai mereu cu sentimentul unei catastrofe iminente pe care încercăm să o prevenim, devenind obsedați de control și din ce în ce mai neîncrezători. Ca și cum lumea devine treptat un spațiu ostil, nefamiliar și plin de pericole.

Transformăm pe nebăgate de seamă curiozitatea, firească în fața misterelor ce ne înconjoară, în teamă, iar dacă am ajuns să ne mințim singuri și mai mult, numim asta maturitate.

Nu întâmplător, asociem ideea de responsabilitate cu ceva neplăcut, anticipând presiunea și nesiguranța pe care le implică.

Pentru mulți dintre noi, despărțirea de frică nu mai are loc niciodată, iar unul dintre motivele importante este că vedem în teamă și anxietate dușmani străini de noi înșine, proveniți din acțiunile altora.

E firesc atunci să ne victimizăm, neputând schimba ceva exterior ce nu depinde exclusiv de noi.

Este rar curajul de a trece prin anxietate, nu pe lângă ea, privind-o ca pe un mesager care invită la evoluție prin schimbarea unor mentalități neadaptate realității din prezent.

A accepta teama ca nefiind un semn de slabiciune, iar apoi a înțelege că este necesar să modificăm ideile și acțiunile care o hrănesc, nu e niciodată simplu, dar e un drum frumos și printre cele mai profunde transformări interioare pe care avem potențialul și resursele de a o parcurge.

Des confundate cu simptomele unor afecţiuni severe, fizice sau psihice, anxietatea şi atacurile de panică sunt din ce în ce mai frecvente în zilele noastre şi motivul pentru care multe persoane se adresează serviciilor de urgenţă.

Ca urmare a îngrijorării permanente, a evitărilor de tot felul şi a incapacităţii de concentrare, calitatea vieţii scade semnificativ, pe toate planurile, ceea ce poate genera reacţii depresive, abuz de substanţe (alcool, droguri, sedative) şi deteriorarea sănătăţii fizice.

Deseori, aceste manifestări sunt greşit interpretate de ceilalţi drept ceva foarte grav, sau, din contra, ca semne de inferioritate ori prefăcătorie şi pot genera conflicte provenite din neînţelegere şi confuzie.

O discuție mai detaliată despre formele de manifestare ale anxietăţii şi atacurilor de panică se găsesc în articolul:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/2013/01/12/sa-ne-eliberam-de-teama-anxietatea-si-atacurile-de-panica/

Haideți să încercăm să nu ne îngrijorăm: anxietatea nu înseamnă că suntem bolnavi; ea poate fi complet depăşită şi ne poate arăta ce schimbări profunde sunt necesare în viaţa noastră, putând fi un semnal de alarmă că ceva nu merge bine, ceva de care suntem mai puţin conştienţi sau evităm pentru că ne este teamă de schimbare.

Poate fi un aspect al vieţii familiale, sociale, profesionale sau spirituale, unde suntem în conflict cu noi înşine.

În ultimă instanţă, din astfel de suferinţe, corect înţelese şi vindecate, putem evolua pentru a deveni mai maturi, mai profunzi şi mai empatici ca fiinţe umane.

Acest eveniment este destinat celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Iar cei care nu vor să participle la discuții despre problemele lor personale, pot să asiste și să culeagă informații utile.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂

Reclame

Povestea unui suflet

cover-event-timeline

de Cristian Erdei

Am încercat să fiu…am alergat către oameni și lucruri … să vadă cineva că exist și să găsesc undeva  un loc numit acasă.

Cel mai greu a fost  să văd că m-am pierdut de tot și că nu știe nimeni să-mi găsească drumul. De fapt, nimeni nu părea îngrijorat și aproape dispărusem din gândurile tuturor. Altele erau mai importante și nu mai exista nici timp, nici spațiu pentru mine.

“Au dreptate”, mi-am spus, oamenii deveniseră mult prea ocupați să-și mai bată capul cu lucruri ciudate și inutile.

Așa că, într-o zi de gri, am plecat…pur și simplu spre nicăieri. Vroiam doar să dispar și să găsesc un loc unde să îngrop golul din mine care nu se lăsase umplut cu nimic din tot ce era în jur.

Nu știu cum am ajuns pe malul apei,  nici ce căuta acolo fata aceea tănără cu ochi de curcubeu. “Eu sunt EMOȚIA, ai uitat…îți amintești?”  “Ce prostie, asta nu are nici o noima”, se pregătise să-i spună prietena mea cea puternică, rațiunea, care avea mereu ceva de spus. Și totuși s-au împăcat, atunci și acolo, iar eu am devenit  fiecare culoare. Rând pe rând, m-au vizitat tristețea, apoi furia, vinovăția, rușinea și frica. Iar când credeam că o să mor, au apărut liniștea, speranța și bucuria.

Apoi am ajuns împreună la marginea unei prăpăstii. Mi-au spus că e nevoie să privesc în jos, iar eu m-am supărat și nu înțelegeam de ce vor să mă chinuie. Atunci am auzit : “Eu sunt SINCERITATEA, ai uitat …îți amintești?”… Atunci și acolo m-am uitat…și am vazut totul așa cum era, dar mai ales am înțeles că am dreptul să greșesc.

Așa am trecut printr-o pădure și apoi pe un munte înalt , până ce am auzit “Eu sunt NATURA, ai uitat …îți amintești? “. Am plecat mai departe și am simțit că pot să respir.

Am poposit într-o casă cu turnuri, iar din tablouri și  cărți au început să învie personaje din trecut. ”Suntem  CULTURA,  ai uitat …îți amintești?” Și m-au dus la o cetate veche. Atunci și acolo i-am îmbrățișat și am știut că au trecut cu toții pe aici și că ne leagă toate întrebările vieții.

Afară mi-a vorbit vântul…”Eu sunt LIBERTATEA, ai uitat…iti amintești? “ “Am crezut că ai murit”, am șoptit, dar mi-a arătat o grădină, în spatele casei. Erau acolo zeci de oameni care mă priveau cu drag și n-am știut ce să fac. Atunci am auzit : “Eu sunt PRIETENIA, ai uitat…îți amintești?”, dar ce m-a mirat cel mai tare era că puteam să-i privesc pe ei și nu pe mine în ei.

M-au dus  într-un pod prăfuit și uitat de lume. “E acolo”, strigau cu toții. “Îl vezi? A fost mereu acolo…”. “Dumnezeule, ce să caute un zid în podul asta?” au strigat teama și rațiunea, dar apoi s-a lăsat tăcerea: în spate era cineva care zidea cu disperare cărămidă după cărămidă. Oamenii m-au luat de mână și mi-au spus să mă uit mai bine. Atunci și acolo am vazut: la mijlocul zidului scria ceva și nu mi-a venit să cred. Scria că nu mai există iubire. Și am simțit că era vorba despre orice fel de iubire, dar  emoția  mi-a șoptit că la început a fost iubirea mea… pentru mine.

Nu mai știu cum și ce s-a întâmplat…doar că am auzit : “Eu sunt SCHIMBAREA, ai uitat…îți amintești?” Atunci și acolo am spart zidul și muzica  a început să curgă  peste tot… Apoi am înlemnit: din spatele zidului, cu ochii măriți de spaimă, mă privea celălalt. Iar celălalt… eram eu…  Murdar, obosit și mai ales singur…îngrozitor de singur. Am întins mâna și am vazut cum frica, vinovăția și rușinea privesc în jos. “Sunt eu, ai uitat…îți amintești? “ , i-am spus. “Iartă-mă”, a rostit…Atunci și acolo am devenit întreg și m-am întors acasă.

Când am plecat înspre oraș , am vorbit cu dezamăgirea şi neîncrederea din mine, iar ele au înţeles că zidurile sunt înăuntru şi că REGĂSIREA este posibilă… Apoi am trăit miracolul de a-i însoţi pe ceilalţi pe drumul către ei înşişi…

Știu că asta e doar  povestea mea, a unui suflet rătăcitor…dar am aflat că venim cu toții din același loc și ne întoarcem tot acolo.

Așa a fost…odată ca niciodată, într-un loc magic unde se întâlnesc sufletele…