Despărțirile-șansa marilor schimbări

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, vă invit la o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, axate pe o tematică des întâlnită: felul cum despărțirile pot fi ocazia unor vindecări profunde care devin fundația și speranța unui nou început.

Câteva lucruri despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viața mea care m-au adus aici:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei/

DESCRIEREA TEMATICII EVENIMENTULUI

Am trecut cu toții prin tot felul de despărțiri, mai mult sau mai puțin dureroase și nu este ușor să înveți ceea ce era de învățat din aceste relații și să mergi înainte mai bun și mai întreg cu ceea ce ești.

În principiu, sunt două tipuri de suferință, a căror diferențiere devine necesară și aplicabilă pentru viitor:

Atunci când simțim firesc un fel de tristețe și melancolie în fața realității că ceva a trebuit să moară pentru ca altceva, mai prețios și mai adânc, să poată să se nască, durerea sufletească se vindecă natural și lin.

Însă atunci când trăim acut și agitat sentimente de neacceptare, furie, neîncredere, frustrare, teamă, gelozie, resemnare și chiar, în cazuri mai grave, anxietate, depresie sau abuz de substanțe, lucrurile se complică și este necesar un travaliu activ și susținut pentru vindecare.

Asta pentru că, undeva acolo, poate de ani și ani de zile, există niște răni care s-au redeschis și care ne amintesc de traume și dureri din trecutul care uneori se intinde până la primii ani ai vieții.

Cade în sarcina noastră atunci să ne asumăm responsabilitatea de a ne ingriji de noi înșine, de a cere ajutor și de a nu mai căuta vinovați în exterior pentru ceea ce ni se întâmplă, chiar dacă cei de care ne-am despărțit au facut propriile greșeli în relația cu noi.

Știu că nu e ușor să facem asta, dar mai știu și că, dacă vom reuși să confruntăm și să schimbăm ceea ce e nevoie în interiorul nostru, nu vom mai repeta la infinit același tip de experiențe chinuitoare și vom avea privilegiul de a fi împliniți printr-o altfel de apropiere de ceilalți, fiind maturi și puternici.

N-am indoieli că este posibil și că depinde de noi să construim încrederea și iubirea pe care le visăm.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

DATA ȘI ORA : Vineri 19.01. 2018, orele 19-22

LOCAȚIA : Cluj City Center, Calea Dorobanților nr. 14-16, sc.B, etaj 4, ap.34 (accesul este prin partea stângă a clădirii, a doua intrare)

ACTIVITĂȚI:
Teorie, discuții deschise, exemplificări, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

COST: 100 RON

NUMĂRUL MAXIM DE PARTICIPANȚI: 30

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, până la completarea numărului maxim de participanți, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat sau la nr. de telefon 0742876531.

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect interesant şi destul de frecvent în zilele noastre.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept să depășim limite împreună  🙂

Anunțuri

Workshop: Despărțirile-șansa marilor schimbări

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, vă invit la o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, axate pe o tematică des întâlnită: felul cum despărțirile pot fi ocazia unor vindecări profunde care devin fundația și speranța unui nou început.

DESCRIEREA TEMATICII EVENIMENTULUI

Am trecut cu toții prin tot felul de despărțiri, mai mult sau mai puțin dureroase și nu este ușor să înveți ceea ce era de învățat din aceste relații și să mergi înainte mai bun și mai întreg cu ceea ce ești.

În principiu, sunt două tipuri de suferință, a căror diferențiere devine necesară și aplicabilă pentru viitor:

Atunci când simțim firesc un fel de tristețe și melancolie în fața realității că ceva a trebuit să moară pentru ca altceva, mai prețios și mai adânc, să poată să se nască, durerea sufletească se vindecă natural și lin.

Însă atunci când trăim acut și agitat sentimente de neacceptare, furie, neîncredere, frustrare, teamă, gelozie, resemnare și chiar, în cazuri mai grave, anxietate, depresie sau abuz de substanțe, lucrurile se complică și este necesar un travaliu activ și susținut pentru vindecare.

Asta pentru că, undeva acolo, poate de ani și ani de zile, există niște răni care s-au redeschis și care ne amintesc de traume și dureri din trecutul care uneori se intinde până la primii ani ai vieții.

Cade în sarcina noastră atunci să ne asumăm responsabilitatea de a ne ingriji de noi înșine, de a cere ajutor și de a nu mai căuta vinovați în exterior pentru ceea ce ni se întâmplă, chiar dacă cei de care ne-am despărțit au facut propriile greșeli în relația cu noi.

Știu că nu e ușor să facem asta, dar mai știu și că, dacă vom reuși să confruntăm și să schimbăm ceea ce e nevoie în interiorul nostru, nu vom mai repeta la infinit același tip de experiențe chinuitoare și vom avea privilegiul de a fi împliniți printr-o altfel de apropiere de ceilalți, fiind maturi și puternici.

N-am indoieli că este posibil și că depinde de noi să construim încrederea și iubirea pe care le visăm.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

DATA ȘI ORA : Sâmbătă 20.05. 2017, orele 19-22

LOCAȚIA : Cluj City Center, Calea Dorobanților nr. 14-16, sc.B, etaj 4, ap.34 (accesul este prin partea stângă a clădirii, a doua intrare)

ACTIVITĂȚI:
Teorie, discuții deschise, exemplificări, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

COST: 50 RON

NUMĂRUL MAXIM DE PARTICIPANȚI: 30

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, până la completarea numărului maxim de participanți, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. de telefon 0742876531.

Vă rog să trimiteți invitații pe tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment ; vă mulțumesc mult pentru generozitate.

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect interesant şi destul de frecvent în zilele noastre.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept cu drag 🙂

Workshop-Teama de critică, respingere și abandon

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, vă invit la o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, pe o tematică des întâlnită: motivele pentru care ajungem să ne fie teamă de critică, respingere și abandon, felul cum asta ne poate modifica profund viața și, mai ales, soluțiile prin care putem să lăsăm în urmă astfel de temeri.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

DATA ȘI ORA : Sâmbătă 29.04. 2017, orele 19-22

LOCAȚIA : Cluj City Center, Calea Dorobanților nr. 14-16, sc.B, etaj 4, ap.34 (accesul este prin partea stângă a clădirii, a doua intrare)

ACTIVITĂȚI:
Teorie, discuții deschise, exemplificări, soluții, expuneri, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

COST: 50 RON

NUMĂRUL MAXIM DE PARTICIPANȚI: 30

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, până la completarea numărului maxim de participanți, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. de telefon 0742876531.

Vă rog să trimiteți invitații pe tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment ; vă mulțumesc mult pentru generozitate.

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect interesant şi destul de frecvent în zilele noastre.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept cu drag 🙂

Workshop: TEAMA DE SINGURĂTATE-Cauze, consecințe, bariere, soluții

de Cristian Erdei

Data: Sâmbătă, 4 octombrie 2014, orele 17-20

Locul: Cluj-Napoca, Str. Alexandru Vaida Voievod (Octavian Fodor) nr. 113, ap. 6

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. tel. 0740148530. Vă rog să confirmaţi prezenţa.

Motto: „Sunt om şi nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin”
(Terentius)

Ştii cât poate fi de greu ceva în aparenţă atât de simplu, cum ar fi să stăm seara pe un scaun, pentru cinci minute, cu lumina stinsă şi ochii închişi, fără telefoane, calculatoare, televizoare, departe de toată nebunia din jur,de toţi ceilalţi şi să ne uităm în noi, să ne vedem propriile gânduri şi emoţii? Când ai făcut asta ultima dată?
E unul din simptomele unei frici teribile şi ancestrale: FRICA DE SINGURĂTATE

Crezi că singurătatea este de fapt un sentiment şi nu depinde exclusiv de prezenţa altor persoane?

Te-ai simţit vreodată singur în familie, în cuplu, la serviciu sau chiar în mijlocul a o mie de oameni?

Ştii cum e să te vezi ca a cincea roată la căruţă între perechi care se îmbrăţişează şi pe care le invidiezi?

Urăşti sărbătorile, concediile, weekendurile, onomasticile, petrecerile şi serile pentru că toate îţi strigă cât eşti de singur?

Te apasă vinovăţia că cei dragi te văd nefericit chiar dacă încearcă să-ţi fie alături?

Te-ai săturat să ai impresia că nu eşti înţeles şi să fii considerat un ciudat doar pentru că eşti singur?

Ai obosit să te agăţi de oameni cu care nu ai nimic în comun doar pentru a uita de tine? Să faci mereu compromisuri uriaşe pentru a nu fi abandonat? Sau să treci de la o relaţie la alta, atunci când anticipezi momentul despărţirii, în disperarea de a nu te întâlni cu tine însuţi?

Te-ai gândit vreodată că e ceva profund în neregulă cu tine care ar explica propria solitudine? Poate timiditatea, complexele de inferioritate, neîncrederea sau teama de a fi rănit? Posesivitatea, criticismul, tendinţa de dominare sau submisivitate, infidelitatea, dezamăgirea, neajutorarea, dependenţa sau neasumarea unor responsabilităţi?

Ai aşteptări prea mari de la omul lângă care te visezi?

Vârsta sau lipsa banilor ţi se par impedimente majore în încercarea de a cunoaşte pe cineva?

Te consideri ca de pe o altă planetă cu oamenii din ziua de azi, care ţi se par neserioşi, superficiali, preocupaţi doar de carieră sau sex?

Ai descoperit că repeţi un anumit fel de a fi sau cauţi ceva comun la toţi cei cu care încerci să ai o relaţie şi asta face ca lucrurile să nu meargă?

Crezi că ai avut o singură şansă la a-ţi găsi sufletul pereche şi dacă ai ratat-o eşti condamnat pe viaţă la nefericire?

Ai constatat cu amărăciune că izolarea te-a schimbat, că ai devenit deprimat, resemnat şi foarte vulnerabil la încercările vieţii?

Crezi că avem nevoie uneori să fim singuri? Că asta ne face mai confortabili, sau poate mai liberi şi mândrii că nu depindem de nimeni? Sau că există o şansă imensă de a ne cunoaşte mai bine şi a deveni mai buni tocmai în astfel de momente?

Ai descoperit că un fel de însingurare face parte din destinul fiecărei fiinţe umane care îşi acceptă senin şi responsabil propria unicitate?

Prea adesea credem că purtăm în noi un gol imens care poate fi umplut doar de alţi oameni. Şi prea adesea nu înţelegem că putem fi cu adevărat aproape de ceilalţi doar dacă ne avem pe noi înşine şi ştim cine suntem. Doar atunci vom reuşi să vedem esenţa celor care ne sunt aproape, fără a ne privi doar pe noi în ei şi fără a uita că rămânem diferiţi chiar dacă ne leagă atât de multe.

Şi totuşi, există câteva miracole ale oamenilor de pe lumea asta, chiar dacă uneori nu le vedem nici dacă sunt chiar în faţa noastră. Unul e atunci când te destăinui cu un necaz unui prieten, iar dacă te simţi înţeles, acceptat şi iubit, în final se întâmplă minunea: povara a dispărut ca prin farmec, te-ai eliberat de ea fără ca măcar să primeşti un sfat. La fel de misterios e modul în care ne putem simţi uimitor de aproape chiar dacă între noi sunt mii de kilometrii distanţă. Pur şi simplu, pentru câteva clipe, singurătatea dispare… Iar dacă putem face asta, atunci totul este posibil!

Hai să ne amintim că nimeni nu e străin de nimeni şi să căutăm împreună o cale de a scăpa de izolare şi suferinţă. Până la urmă, suntem cu toţii…oameni.

Acest eveniment este destinat celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Toţi cei care vor participa vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Taxa de participare: 30 RON.

 

Workshop: TEAMA DE LIBERTATE, RESPONSABILITATE ŞI DECIZIE-Implicaţii în tulburările psihice

de Cristian Erdei

Data şi ora: sâmbătă, 25 ianuarie 2014, între orele 16-19

Adresa: Cluj-Napoca, Str. Alexandru Vaida Voievod (Octavian Fodor) nr. 113, et.1, ap.6

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. de telefon 0740148530. Vă rog să confirmaţi prezenţa.

 

Poate părea paradoxal, dar uneori ne e mai teamă de posibilităţile imense din noi înşine, de ceea ce am putea deveni, de şansa spre evoluţie şi împlinire, decât de limitele sau imperfecţiunile noastre.

Poate şi pentru că asumarea responsabilităţii pentru propria viaţă ne invită să ne confruntăm de multe ori cu solitudinea, necunoscutul, eşecul şi respingerea celorlalţi.

Preţul plătit pentru fuga de libertate este considerabil: sentimente de vinovăţie, devalorizare, neîmplinire şi frustrare, care pot genera chiar tulburări psihice grave.

A amâna o decizie, dincolo de o strategie bună în anumite situaţii cu miză mare, care cer timp pentru a cântări toate alternativele, ne poate face să ne autoiluzionăm că nu avem nimic de pierdut.

Deseori, uităm că a nu alege este de fapt tot o alegere care poate avea consecinţe importante.

Decizia de a nu decide în timp util ne poate priva de oportunităţi, atunci când viaţa închide uşi pe care le credeam mereu deschise.

„Sunt o victimă a împrejurărilor şi a comportamentului celorlalţi”

„Nu pot să-mi asum responsabilităţi pentru că mi-am pierdut controlul”

„Alţii trebuie să-mi spună ce să fac, ei ştiu ce este bine pentru mine, deciziile mele sunt dezastruoase”

„De vină e ghinionul, şansa, destinul, genele proaste, mediul în care trăiesc şi întâmplarea”

„Mi-am pierdut minţile, nu pot hotărî ce să fac, am nevoie de un salvator, de cineva care să mă ţină în frâu”

„Ceea ce am făcut a fost inconştient şi neintenţionat, nu am nici o responsabilitate”

„E nebun, nu am de ales, trebuie să mă las abuzată”

„Mă enervează ori de câte ori se comportă aşa şi nu pot reacţiona în alt mod”

„Cineva trebuie să mă salveze de la a mă sinucide, nu depinde de mine”

„Am obligaţii şi trebuie să fac toate aceste lucruri, pentru că aşa e în viaţă, nu am de ales”

„Terapeutul trebuie să mă vindece şi să-mi spună ce să fac, dacă aş fi ştiut singur, n-aş mai fi mers la el”

„Singura mea şansă este ca ceilalţi să se schimbe”

„S-a întâmplat să mă simt rău, dar nu are nici o legătură cu ceva ce aş fi făcut să ajung aici”

„Faptul că m-am îmbolnăvit nu are nici o legătură cu mine”

„Pur şi simplu nu am capacitatea de a evolua şi aşa am fost mereu”

„Ceva străin de mine mi-a impus să fac asta”

„Nu am timp să mă întreb ce vreau să fac cu adevărat”

„Ştiu că e bine să închei această relaţie, dar nu mă pot decide să o fac efectiv”

„Dacă aleg una din variante, le pierd pe toate celelalte şi asta înseamnă că există nişte limite, ceea ce mă sperie îngrozitor; credeam că pot să le am pe toate”

„Dacă doar de mine depinde să demisionez, va trebui să accept că sunt singurul responsabil de ce mi se întâmplă şi că nimeni nu ştie mai bine ca mine, iar asta mă face să mă simt nesigur şi foarte singur”

„Dacă aleg asta, ceilalţi se vor supăra şi mă vor respinge, iar eu nu mă descurc pe cont propriu”

„Nu pot suporta gândul că pot greşi dacă mă decid cu ceva, vinovăţia şi regretul m-ar distruge”

„Dacă mă las de fumat, va trebui să accept că a fost o greşeală să fumez atâta timp şi că doar eu am fost responsabil că am continuat, că mi-am periclitat sănătatea şi că am irosit o parte din viaţă”

„Dacă amân o hotărâre, nu pierd nimic, pentru că nu risc o decizie proastă”

„Pot să aleg un drum doar dacă alternativele nu mi se par importante şi nu pierd nimic”

„ De fapt, ea m-a părăsit, nu are nici o legătură cu faptul că am fost distant în ultima vreme, că îmi doream să ne despărţim şi că era previzibil să-şi găsească pe altcineva, nu eu am contribuit la plecarea ei”

„Soarta va hotărî, îmi vor spune ce să fac astrele, ghicitoarele, oracolele etc.”

„Ar fi simplu să mă hotărăsc dacă nu aş ştii că urmează efortul de a aplica ceea ce am ales”

„Eram convins că nu pot face nimic, mă simţeam ca paralizat, nu mi-am dat seama că am mai multe opţiuni care au fost mereu acolo, chiar dacă cei apropiaţi mi-au spus tot timpul asta”

„Chiar dacă toţi prietenii îmi dau acelaţi sfat, pentru ei e uşor să spună să-mi părăsesc soţul care mă abuzează, nu sunt în locul meu”

„Nu e decizia mea, de aceea nu am interesul să o duc la capăt, nu-mi place să mi se impună nimic, dar nici nu pot hotărî de unul singur şi nu am curajul să mă revolt”

„Nu ştiu ce consecinţe vor alegerile mele, teama de necunoscut mă omoară: dacă nu găsesc alt serviciu, dacă nu voi mai avea o altă relaţie de cuplu, dacă ceilalţi nu se descurcă fără mine, dacă…dacă…?”

„Nu vreau să iau o decizie, dar asta nu înseamnă că tocmai am luat una”

„E cea mai importantă hotărâre din viaţa mea, dacă trec peste asta nu va mai trebui să aleg pentru tot restul vieţii”

„Aştept să am o revelaţie şi atunci voi ştii ce să fac şi schimbarea va fi bruscă şi foarte uşoară”

„Schimbarea presupune un imens pericol”

Iată mai sus câteva din modalităţile autodistructive în care ne putem raporta la libertatea de a alege, la responsabilitate şi vinovăţie.

Pentru mulţi dintre noi, nu e uşor de acceptat faptul că viaţa este un şir de alegeri personale, chiar dacă nu vom avea niciodată un control total asupra a ceea ce ne aşteaptă.

Mulţi ne situăm în două extreme, cei care pasează responsabilităţile către cineva sau ceva şi cei care sunt convinşi că doar de ei depinde totul.

Ambele situaţii pot genera suferinţe psihice, începând de la depresie, anxietate, dependenţă, singurătate, până la rigiditate, împovărare, aroganţă, submisivitate şi furie.

Poate unul din cele mai „grele” emoţii pe care le putem trăi este tocmai sentimentul de vinovăţie că nu ne ducem propria viaţă la adevăratul ei potenţial, acceptându-ne limitele şi dezvoltând la maxim ceea ce putem dezvolta.

Irosirea momentelor care trec şi nu se mai întorc ne lasă un gust amar şi regretul că nu am avut curajul de a deveni ceea ce putem fi cu adevărat, fără aşteptări de neatins sau sabotarea propriilor aptitudini şi talente.

Fără îndoială, acceptarea faptului că suntem liberi şi putem decide pentru noi înşine, asumându-ne uneori greşeli inerente propriei imperfecţiuni, este un demers extrem de important pentru evoluţia fiecăruia dintre noi, în cadrul unei terapii sau pe cont propriu.

Şi, fără îndoială, acest lucru este posibil şi porneşte de la curajul de a ne înfrunta temerile şi de a admite că nu e nimeni care să facă asta în locul nostru, chiar dacă putem fi ajutaţi unii de alţii.

Acest eveniment este destinat acelora care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să mai arate cu degetul către cei care cred că le-au decis evoluţia.

Vă invit să găsim împreună drumuri către noi înşine şi să ne acordăm un drept fundamental al fiecărei fiinţe umane: dreptul de a ne simţi împliniţi cu propria existenţă.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Taxa de participare: 30 RON.

 

Strategii practice pentru rezolvarea problemelor de cuplu (workshop)

1811

de Cristian Erdei

Invitati sunt parteneri ai cuplurilor care se confrunta cu diverse dificultati, avand in prim plan problemele de comunicare, cei care intentioneaza sa se implice intr-o relatie de cuplu si sunt interesati de modalitati eficiente de alegere a viitorului partener, cei care vor sa dea o mana de ajutor in medierea unor conflicte de cuplu a celor apropiati sau persoane care vor sa se informeze si sa previna astfel de situatii.

Tematică:
1.Iubirea în cuplu-„definiţie”, paradigme, structură, tipuri
2.Etapele unei relaţii de cuplu
3.Mituri false în relaţiile de cuplu
4.Cauzele stresului în cuplu: comunicarea ineficientă, criticismul expectat, certurile, erodarea întăririlor, neglijenţa, dezechilibrul puterii, infidelitatea, gelozia, posesivitatea, violenţa, abuzul, acceptarea stereotipurilor, expectaţii şi credinţe negative, izolarea, pierderea intimităţii, problemele sexuale, lipsa autocunoaşterii, minciuna, plictiseala, responsabilităţile parentale etc.
5.Rolul cogniţiilor în dinamica interpersonală şi schemele familiale
6.Modele de adaptare a funcţionării cuplului
7.Modelul reciproc de interacţiune în cuplu
8.Pattenuri negative de interacţiune în cuplu
9.Strategii de rezolvare pentru problemele în cuplu
10.Limitări ale intervenţiei în problemele de cuplu

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate care au nevoie de răspunsuri. Desigur, cel mai eficient ar fi daca la acest eveniment ar participa ambii parteneri ai acelorasi cupluri. Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu astfel de obstacole.

Manifestare susţinută de Cristian Erdei, medic specialist psihiatru şi psihoterapeut.

Data: Sâmbătă, 16.11.2013, între orele 15,30-18,30; Adresa: Cluj-Napoca, Str. Alexandru Vaida Voievod (Octavian Fodor) nr. 113, etaj 1, ap.6.

Numărul maxim de participanţi este 20, iar înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. tel. 0740148530, tot aici putându-se oferi detalii despre acest eveniment.

Dialoguri „imposibile”

de cristian erdei

Poate aţi asistat cândva la discuţii aprinse, în jurul unei mese dintr-un bar, despre subiecte „tari”, gen credinţă, iubire, fidelitate etc. Aţi remarcat că doi oameni din zece ridică tonul, bat cu pumnul în masă sau tremură de indignare şi furie? Prietenii vechi de ani de zile se pot fractura în câteva minute, amici la cataramă nu se mai caută  şi se simt trădaţi sau dezamăgiţi până în măduva oaselor. De ce oare?

Să fie cei doi oameni din zece mai convinşi de propriile opinii, având în vedere înverşunarea cu care îşi apără ideile?

Dacă n-am auzi ce se vorbeşte, ca într-un film mut, am crede că fiecare se luptă ca şi cum ar fi vorba de viaţă şi de moarte; nu ne-ar scăpa gesturile de agresivitate, privirile încruntate şi un exces de energie nebănuit la cineva altminteri liniştit în majoritatea timpului.

Acum imaginaţi-vă că brusc, prin absurd,  conversaţia s-ar muta pe un subiect banal, cum ar fi prognoza meteo pe următoarele zile. Ca prin farmec, toată lumea s-ar relaxa subit şi ar dispărea orice urmă de conflict, chiar dacă unii ar spune că au auzit că mâine va fi cald iar alţii că va ploua cu paianjeni.

Să revenim acum la primul scenariu: de ce acei doi oameni îi întrerup pe ceilalţi la fiecare cuvânt, de ce apar injurii de genul „eşti idiot”, „nu ştii ce spui”, „eşti prea bătut în cap ca să mai încerc să-ţi explic”, apare ironia, impunerile, ameninţările, se vorbeşte din ce în ce mai tare sau se ajunge chiar până la violenţă fizică? De ce se răscoleşte trecutul celorlalţi, în disperarea de a le găsi greşeli care ar explica faptul că bat din nou câmpii?

Ciudat e faptul că fiecare din cei doi se comportă ca şi cum ar fi în pericolul de a pierde ceva extrem de preţios, ceva care trebuie apărat cu toate puterile. Dar în ce constă realmente pericolul şi ce este acel ceva care să merite un asemenea efort?

Să facem câţiva paşi mai departe de scena unde se petrece conflictul şi să ne punem câteva întrebări despre cei doi protagonişti:

De ce simt, cu atâta ardoare, să apere idei de care spun că sunt atât de convinşi?

Cum ar putea pierde ceva în care cred cu adevărat, ascultând calmi păreri total contradictorii?

De ce un adevăr atât de absolut cum îl descriu are nevoie de proptele pentru a sta în picioare sau de ziduri de apărare cu tunuri de atac pentru a supravieţui?

Dar dacă în spatele acestor forme de manifestare se ascunde, perfidă, îndoiala? Neîncrederea în propriile păreri sau concepţii de viaţă? E posibil ca aceşti oameni să nu poată  asculta alte opinii de teamă că li s-ar zdruncina un întreg univers? De acolo tonul ridicat, în încercarea de a nu auzi ceva inacceptabil? Iar dacă asta nu merge, cum altfel poţi anula spusele cuiva mai bine decât considerându-l imbecil, deci incapabil de a emite ceva coerent?

Trebuie să fie, undeva acolo, o miză uriaşă şi la fel de obscură, care să explice tensiunea discuţiei. Nu, nu e vorba doar de idei la acea masă, ci de fundaţii vechi de zeci de ani pe care s-au bazat decizii majore de viaţă, experienţe, trăiri şi interpretări care au clădit o personalitate. Pentru o femeie care a divorţat pentru a respecta principiul fidelităţii, care a suportat ani de singurătate şi a refuzat aventuri de noapte trezindu-se în fiecare dimineaţă într-un pat gol, opinia cuiva cum că sexul recreativ e foarte mişto îi poate da fiori pe şira spinării, pentru că a fi de acord cu o asemenea idee ar însemna că şi-a irosit viaţa într-o iluzie continuă…ani din viaţă, poate cei mai frumoşi, care nu se mai întorc niciodată.

Dintr-o dată, e chiar aşa: este, la acea masă, o luptă pe viaţă şi pe moarte, atroce, înspăimântătoare şi fără limite.

Trăim timpuri în care astfel de scenarii au devenit omniprezente şi poate că o mie de războaie, crime şi conflicte la servici, în politică sau în propriul dormitor derivă tocmai din astfel de atitudini. Ni se pare de neconceput ca un satanist să stea de vorbă cu un preot, un criminal cu  judecătorul care l-a condamnat, un homosexual cu doi bunici respectabili, o prostituată cu o călugăriţă, un analfabet cu un profesor universitar şi un skinhead cu un om de culoare. Să stea de vorbă, atât, privind unul în ochii celuilalt atunci când îşi vorbesc, ascultând, exprimându-şi dezacordul cu propriile argumente şi strângându-şi mâna la final.

E ca şi cum ne-am trăda pe noi înşine sau ceea ce credem? A accepta pe cineva diferit  înseamnă obligatoriu a-i împărtăşi opiniile? E posibil să spunem „eu cred altceva, dar admit că tu ai alte principii şi asta nu mă face să mă simt rău sau să-ţi întorc spatele?”

Într-un fel ciudat, cei pe care îi considerăm inacceptabili pot deveni foarte importanţi pentru  noi, tocmai fiindcă răscolesc în propriul nostru sistem de valori şi ne invită la întrebarea: de ce mi-e atât de urât omul asta? Doar pentru că vede viaţa dintr-o altă perspectivă, sau pentru că mă provoacă să-mi înfrunt teama de a încerca soliditatea adevărurilor pe care le afirm?

Ştiţi ce e trist? Faptul că uneori nu înţelegem că viaţa e fluidă, că ceea ce credeam cândva cu toată tăria se poate transforma după un timp în cu totul altceva, că e ok să ne schimbăm ideile dacă descoperim o altă viziune care ne explică şi ajută mai bine propria existenţă.

Avem nevoie de îndoială pentru a avansa pe un alt palier de evoluţie atunci când cel anterior a fost depăşit şi nu mai face faţă momentului în care ne aflăm. În toată istoria omenirii, au existat oameni care s-au îndoit de adevărurile timpului prezent şi au găsit drumuri noi. Oameni care s-au avântat în necunoscut, cu o imensa dorinţă de cunoaştere, huliţi adesea de contemporanii lor pentru care reprezentau o ameninţare. Lor le datorăm fiecare pas pe care umanitatea l-a făcut înainte, chiar dacă îi recunoaştem, pe mulţi dintre ei, după ani în care au ajuns în pământ.

E îngrozitor de greu să ne trăim viaţa impunându-ne, dogmatici şi cu dinţii strânşi, principii în care nici măcar noi nu credem cu adevărat.

Nu e uşor să ne acceptăm îndoielile, confuzia şi nesiguranţa. Poate de aceea primul pas spre cunoaştere e şi cel mai greu. Şi poate de aceea un psihoterapeut bun nu îşi dă voie să „ştie” care va fi drumul pe care îl va alege cel pe care încearcă să-l ajute. Iar atunci când doi oameni pornesc împreună într-o direcţie necunoscută, ca doi parteneri sinceri şi oneşti, care se pregătesc pentru o expediţie de viaţă, totul devine magic. E motivul pentru care, în acele ore care contează cu adevărat, timpul parcă zboară…

Voi…ce credeţi?