Exercitii de autenticitate, empatie si acceptare neconditionata

de Cristian Erdei

Workshopul are două părți, prima la Cluj-Napoca (vineri) și a doua în com. Ciucea (sâmbătă și duminică), fiind susținut de Cristian Erdei, medic psihiatru și psihoterapeut.

Câteva lucruri despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viața mea care m-au adus aici:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei/

Dragi prieteni, vă invit să petrecem împreună weekendul printr-o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, pe un subiect actual și generos, legat de modalitățile prin care putem să devenim mai autentici, mai empatici și mai capabili de a ne accepta fără condiționări.

NUMĂRUL MAXIM DE PARTICIPANȚI: 30

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, până la completarea numărului maxim de participanți, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. de telefon 0742876531.

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment, mulțumesc mult pentru generozitate.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

PARTEA I

DATA ȘI ORA : Vineri 08.12. 2017, orele 19-22

LOCAȚIA : Cluj City Center, Calea Dorobanților nr. 14-16, sc.B, etaj 4, ap.34 (accesul este prin partea stângă a clădirii, a doua intrare)

ACTIVITĂȚI:

Workshop-Teorie, discuții deschise, exemple, soluții, expuneri, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

COST: 70 RON

PARTEA II

DATA ȘI ORA : SÂMBĂTĂ 09.12.2017, ora 17 până DUMINICĂ 10.12.2017, ora17

LOCAȚIA: Comuna Ciucea, str. Principală nr.133, jud. Cluj, sediul proiectului „The return to yourself”

ACTIVITĂȚI:

SÂMBĂTĂ 09.12.2017

17-17,30: Cazare

17,30-20: Workshop -Aplicații practice:

Tehnici și strategii de autenticitate, empatie, acceptare necondiționată
Exerciții de comunicare
Jocuri de rol
Soluții personalizate pentru fiecare participant la întâlnire
Feedback individual și colectiv

20-21 Cina

21-22: Foc de tabără

22: Socializare, party, karaoke

DUMINICĂ 10.12.2017

9-10 Mic dejun

10-14 Excursie

14-15 Prânz

15-17 Reuninune pentru feedback individual și colectiv

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului.

Sunt incluse GRATUIT cazare, masă, servicii de internet, telefonie mobilă și sunt disponibile locuri de parcare suficiente.

COST: 200 RON

DESCRIEREA TEMATICII EVENIMENTULUI

Acest eveniment este destinat celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Toţi cei care vor participa vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept să depășim limite împreună 🙂

Reclame

Workshop: Sinceritatea cu noi înșine-Între autoamăgire și autenticitate

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, vă invit la o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, axate pe o tematică des întâlnită: felul cum ne amăgim pe noi înșine și modalitățile prin care putem să ne privim cu mai multă sinceritate.

Știi când, cum și de ce te minți singur?
Intuiești ce ascunzi când te autosabotezi?
Înțelegi ce pierzi cu fiecare mască?
Îți dorești curajul de a fi onest cu tine însuți?

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

DATA ȘI ORA : Sâmbătă 08.04. 2017, orele 19-22

LOCAȚIA : Cluj City Center, Calea Dorobanților nr. 14-16, sc.B, etaj 4, ap.34 (accesul este prin partea stângă a clădirii, a doua intrare)

ACTIVITĂȚI:
Teorie, discuții deschise, exemplificări, soluții, expuneri, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

COST: 50 RON

NUMĂRUL MAXIM DE PARTICIPANȚI: 30

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, până la completarea numărului maxim de participanți, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. de telefon 0742876531.

Vă rog să trimiteți invitații pe tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment ; vă mulțumesc mult pentru generozitate.

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de dificultăți sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să prevină astfel de probleme sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept cu drag 🙂

Căi spre a fi sinceri cu noi înșine-workshop cu teatru de măști

 

sinceritatea-cu-noi-insine

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, vă invit să petrecem împreună weekendul printr-o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, axate pe o tematică des întâlnită: modalitățile de a demasca felul cum ne mințim singuri, pentru a fi autentici și onești cu noi înșine.

PROGRAMUL EVENIMENTELOR

DATA ȘI ORA : VINERI 21.10. 2016, orele 19-22

LOCAȚIA : Cluj City Center, Calea Dorobanților nr. 14-16, sc.B, etaj 4, ap.34

ACTIVITĂȚI:
-Teorie, teatru de măști, discuții deschise, exemplificări, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri

COST: 50 RON

DATA ȘI ORA : SÂMBĂTĂ 22.10.2016, ora 19 până DUMINICĂ 23.10.2016, ora19

LOCAȚIA: Comuna Ciucea, str. Principală nr.133, jud. Cluj, sediul proiectului „The return to yourself”

ACTIVITĂȚI:
-Workshopuri: Teatru de măști, aplicații practice, tehnici și strategii de autenticitate, soluții personalizate pentru fiecare participant la întâlnire
-Foc de tabără
-Socializare
-Jocuri sportive
-Karaoke
-Party
-Excursii

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului.

Sunt incluse gratuit posibilități de cazare, masă, servicii de internet, telefonie mobilă și sunt disponibile locuri de parcare suficiente, transportul fiind asigurat.

COST: 100 RON

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin dificultați de relaționare sinceră cu ei înșiși sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să prevină astfel de probleme sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Toţi cei care vor participa vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Având în vedere că posibilitatea de a trimite un mare număr de invitații e limitată, tare v-aș ruga să trimiteți invitații pe facebook tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment ; vă mulțumesc mult pentru generozitate.

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. de telefon 0742876531.

Vă rog să confirmaţi prezenţa.

Vă așteptăm cu drag 🙂

Povestea unui suflet

cover-event-timeline

de Cristian Erdei

Am încercat să fiu…am alergat către oameni și lucruri … să vadă cineva că exist și să găsesc undeva  un loc numit acasă.

Cel mai greu a fost  să văd că m-am pierdut de tot și că nu știe nimeni să-mi găsească drumul. De fapt, nimeni nu părea îngrijorat și aproape dispărusem din gândurile tuturor. Altele erau mai importante și nu mai exista nici timp, nici spațiu pentru mine.

“Au dreptate”, mi-am spus, oamenii deveniseră mult prea ocupați să-și mai bată capul cu lucruri ciudate și inutile.

Așa că, într-o zi de gri, am plecat…pur și simplu spre nicăieri. Vroiam doar să dispar și să găsesc un loc unde să îngrop golul din mine care nu se lăsase umplut cu nimic din tot ce era în jur.

Nu știu cum am ajuns pe malul apei,  nici ce căuta acolo fata aceea tănără cu ochi de curcubeu. “Eu sunt EMOȚIA, ai uitat…îți amintești?”  “Ce prostie, asta nu are nici o noima”, se pregătise să-i spună prietena mea cea puternică, rațiunea, care avea mereu ceva de spus. Și totuși s-au împăcat, atunci și acolo, iar eu am devenit  fiecare culoare. Rând pe rând, m-au vizitat tristețea, apoi furia, vinovăția, rușinea și frica. Iar când credeam că o să mor, au apărut liniștea, speranța și bucuria.

Apoi am ajuns împreună la marginea unei prăpăstii. Mi-au spus că e nevoie să privesc în jos, iar eu m-am supărat și nu înțelegeam de ce vor să mă chinuie. Atunci am auzit : “Eu sunt SINCERITATEA, ai uitat …îți amintești?”… Atunci și acolo m-am uitat…și am vazut totul așa cum era, dar mai ales am înțeles că am dreptul să greșesc.

Așa am trecut printr-o pădure și apoi pe un munte înalt , până ce am auzit “Eu sunt NATURA, ai uitat …îți amintești? “. Am plecat mai departe și am simțit că pot să respir.

Am poposit într-o casă cu turnuri, iar din tablouri și  cărți au început să învie personaje din trecut. ”Suntem  CULTURA,  ai uitat …îți amintești?” Și m-au dus la o cetate veche. Atunci și acolo i-am îmbrățișat și am știut că au trecut cu toții pe aici și că ne leagă toate întrebările vieții.

Afară mi-a vorbit vântul…”Eu sunt LIBERTATEA, ai uitat…iti amintești? “ “Am crezut că ai murit”, am șoptit, dar mi-a arătat o grădină, în spatele casei. Erau acolo zeci de oameni care mă priveau cu drag și n-am știut ce să fac. Atunci am auzit : “Eu sunt PRIETENIA, ai uitat…îți amintești?”, dar ce m-a mirat cel mai tare era că puteam să-i privesc pe ei și nu pe mine în ei.

M-au dus  într-un pod prăfuit și uitat de lume. “E acolo”, strigau cu toții. “Îl vezi? A fost mereu acolo…”. “Dumnezeule, ce să caute un zid în podul asta?” au strigat teama și rațiunea, dar apoi s-a lăsat tăcerea: în spate era cineva care zidea cu disperare cărămidă după cărămidă. Oamenii m-au luat de mână și mi-au spus să mă uit mai bine. Atunci și acolo am vazut: la mijlocul zidului scria ceva și nu mi-a venit să cred. Scria că nu mai există iubire. Și am simțit că era vorba despre orice fel de iubire, dar  emoția  mi-a șoptit că la început a fost iubirea mea… pentru mine.

Nu mai știu cum și ce s-a întâmplat…doar că am auzit : “Eu sunt SCHIMBAREA, ai uitat…îți amintești?” Atunci și acolo am spart zidul și muzica  a început să curgă  peste tot… Apoi am înlemnit: din spatele zidului, cu ochii măriți de spaimă, mă privea celălalt. Iar celălalt… eram eu…  Murdar, obosit și mai ales singur…îngrozitor de singur. Am întins mâna și am vazut cum frica, vinovăția și rușinea privesc în jos. “Sunt eu, ai uitat…îți amintești? “ , i-am spus. “Iartă-mă”, a rostit…Atunci și acolo am devenit întreg și m-am întors acasă.

Când am plecat înspre oraș , am vorbit cu dezamăgirea şi neîncrederea din mine, iar ele au înţeles că zidurile sunt înăuntru şi că REGĂSIREA este posibilă… Apoi am trăit miracolul de a-i însoţi pe ceilalţi pe drumul către ei înşişi…

Știu că asta e doar  povestea mea, a unui suflet rătăcitor…dar am aflat că venim cu toții din același loc și ne întoarcem tot acolo.

Așa a fost…odată ca niciodată, într-un loc magic unde se întâlnesc sufletele…

 

 

 

Workshop: Iubire sau dependență de ceilalți?

de Cristian Erdei

Data și ora: Sâmbătă, 18 octombrie 2014, orele 17-20

Locația: Cluj-Napoca, Str. Alexandru Vaida Voievod (Octavian Fodor) nr. 113, et. 1, ap. 6

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, mesaj privat pe facebook sau la nr. de telefon 0740148530. Vă rog să confirmaţi prezenţa.

 

Motto: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e” (Marin Preda)

„Iubirea infantilă urmează principiul: „Iubesc pentru că sunt iubit”. Iubirea matură urmează principiul: „Sunt iubit pentru că iubesc”. Iubirea imatură spune : „Te iubesc pentru că am nevoie de tine”. Iubirea matură spune: „Am nevoie de tine pentru că te iubesc” ” (Erich Fromm –„Arta de a iubi”)

Crezi că iubirea este accesibilă oricui, indiferent de gradul de maturitate? Sau e atât de rară tocmai pentru că presupune calităţi umane greu de găsit în zilele noastre: grijă, responsabilitate, respect, autocunoaştere şi cunoaşterea celuilalt, încredere în tine şi în semeni, autenticitate, sinceritate, anajament, efort, curaj, credinţă, răbdare etc.”?

Consideri că a iubi e tot una cu a te îndrăgosti, un sentiment care apare de la sine în momentul în care găseşti o anumită persoană, iar apoi se menţine pentru toată viaţa ca în „…au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe”?

Ai observat că, prea des, preocuparea pentru iubire se reduce la „a fi iubit”?

E o singură şansă, un singur suflet pereche, sau avem în noi capacitatea de a iubi de mai multe ori?

Crezi că iubirea este singura soluţie reală pentru a depăşi un anumit tip de singurătate, dat de unicitatea fiecărei fiinţe umane, izolată şi separată de ceilalţi? Sau că avem cu toţii o dorinţă adâncă de uniune cu universul şi de unire a celor doi poli, masculin şi feminin, prezenţi în fiecare dintre noi? Că este cea mai profundă nevoie şi cea mai înaltă dorinţă a oamenilor? Poate îţi aminteşti: “Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”(Sfântul Apostol Pavel-„Epistola întâia către Corinteni”)

Ai aflat că iubirea matură înseamnă un aparent paradox, o contopire cu păstrarea indentităţilor, că două entităţi pot deveni una şi rămân totuşi două, în acelaşi timp? Că nevoia de dominare sau de supunere, posesivitatea, gelozia sau dizolvarea în celălalt, până la sado-masochismul feroce, nu trădează altceva decât dependenţă şi asta nu înseamnă iubire, ci contrariul ei?

Ai trăit bucuria de a dărui fără a aştepta nimic în schimb, fără a simţi că pierzi ceva sau faci un sacrificiu? Sentimentul că „a da” este expresia oamenilor puternici în interiorul lor şi că această putere se regenerează şi creşte cu fiecare asemenea gest?

Ştii că, dacă poţi să dăruieşti, se naşte ceva în ceilalţi care îi face să simtă nevoia de a face asta la rândul lor? Că bucuria provine tocmai din ceea ce învie în noi în acest fel? Că iubirea generează iubire?

Ai înţeles că iubirea este o atitudine faţă de Dumnezeu, de univers şi de tot ceea ce este viu, nu doar o relaţie cu o anumită persoană? Există mult sens în: “Dacă te iubeşti pe tine însuţi, iubeşti pe toţi ceilalţi ca pe tine însuţi…ca pe o singură persoană şi acea persoană este Dumnezeu şi omul în acelaşi timp”(Meister Eckhart)

Ai aflat că este imposibil să iubeşti un om câtă vreme esti indiferent sau ostil faţă de tot ce este viu în general? Altcineva a spus-o mult mai frumos: „Nu poţi strange in braţe toata lumea. În braţe poţi strânge un singur om. Dar când acela e omul iubit – strângi în braţe toată lumea.”( Paul Louis Lampert)

Crezi că egoismul înseamnă iubire de sine sau tocmai lipsa acesteia? Ştii că-i poţi iubi pe ceilalţi doar dacă poţi face asta şi cu tine însuţi, pentru simplul fapt că eşti, la fel ca ei, o fiinţă umană? Că poate exact despre asta este vorba în îndemnul:“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”?

Crezi că iubirea este singura cale de a ne schimba cu adevărat, de a transforma răul în bine şi întunericul în lumină?

Consideri că omul modern, prea des influenţat de societatea în care trăim, înstrăinat de sine însuşi, de cei din jur, de natură şi de Dumnezeu, este în pericol să-şi piardă capacitatea de a iubi? Că ne-am transformat în obiecte de consum şi încercăm să umplem golul din noi cu lucruri şi oameni?

Ai simţit că iubirea este posibilă doar dacă emoţia şi raţiunea reuşesc să se împace şi să se ajute una pe cealaltă?

Hai să regăsim împreună capacitatea de a iubi şi să descoperim ce o poate distruge.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin stări de îndoială, confuzie sau blocaj emoţional, cei care suferă din lipsa iubirii, sub toate formele ei, sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să prevină durerile sufleteşti sau să aibă informaţii utile despre un subiect care ne preocupă pe noi toţi.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Taxa de participare: 30 RON.

O neîncredere oarbă

Când ne-am  oprit ultima dată, în nebunia fiecarei zile în care alergăm mereu, ca şi cum cineva ne hăituieşte şi parcă nimic nu e de ajuns să ne simţim în siguranţă?  Dacă ne aşezăm pe o bancă, în miezul zilei (ştiu că dăm vina pe timp ca să nu facem asta) şi ne uităm în jur, vom observa cum privim cu coada ochiului unii la alţii, atenţi  să surprindem intenţiile celor cu care concurăm în fiecare clipă.

Într-o lume în care nu mai avem încredere în nimeni şi nimic, nici măcar în noi înşine, pare firesc să umblăm mascaţi şi să strângem din dinţi pentru fiecare teritoriu de putere pe care înţelegem să-l smulgem celui de lângă noi. Iar apoi ne baricadăm cu alarme, interfoane, uşi antiefracţie şi câini de pază agresivi… câte nu se pot întâmpla în ziua de azi? Doar dacă ne uităm la ştiri, găsim o mie de motive să devenim paranoici. Şi totuşi, de ce, în pofida atâtor măsuri de apărare, nu scăpăm de acest cumplit  sentiment de nesiguranţă?

Scenariul pe care vi-l propun este o mare provocare; am vazut des acest „film” în realitate la cabinetul de psihoterapie şi e o poveste de viaţă dură: să ne imaginăm că suntem atât de „naivi” să avem încredere într-un semen de-al nostru; poate fi un partener de cuplu, un prieten, un coleg de serviciu etc. Ne dezvăluim, sinceri, fiecare ungher al sufletului, investim sentimente, efort şi speranţă în acea relaţie. După căţiva ani, dintr-o dată, adevărul ne izbeşte în moalele capului: în tot acest timp aflăm că celălalt a trădat, a înşelat, a minţit, şi-a bătut joc de noi exact în momentele în care îl credeam mai apropiat.

Nu am fi nebuni să credem altceva decăt că totul a fost o mare eroare, că toţi acei ani s-au irosit degeaba, că ne-am permis un lucru de neiertat şi că am uitat să privim mereu în spate? Nu ar trebui stârpită, odată pentru totdeauna, slăbiciunea şi prostia de a avea încredere în cineva? Şi nu avem toate argumentele din lume pentru a deveni  precauţi şi suspicioşi?

Dacă ne uităm însă mai de aproape, descoperim ceva extrem de ciudat: în tot acest timp în care, neştiind adevărul, am crezut în cel de lângă noi, ne-am transformat profund. Am trăit autentic şi plenar fiecare clipă, fără cenzură şi teamă. Ne-am recunoscut părţile bune şi rele, am exprimat liber ce gândim şi simţim, chiar dacă uneori nu aveam o idee clară de unde provin toate aceste trăiri,  iar asta ne-a făcut să descoperim în noi continente necunoscute şi să ne întregim. Ideea că există cineva pe care ne putem baza ne-a dat energia şi entuziasmul pe care le-am folosit în toate activităţile noastre şi curajul de a ne apropia de alţi oameni, iar legăturile profunde create cu aceştia ne-au îmbogăţit viaţa şi ne-au ajutat să ne trăim visele. Am învăţat ce înseamnă să ne acceptăm pe noi şi pe ceilalţi, să  comunicăm şi să iubim cu adevărat. Nu e nevoie de lacăte, pentru că nimic din toate astea nu pot fi furate, nici măcar de cel care ne-a rănit; sunt în interiorul nostru  şi nu depinde decât de noi dacă le îngropăm sau le folosim în continuare.

E firesc să fim trişti atunci când cineva ne trădează…durerea face parte din viaţă şi are rolul ei: ne maturizează şi devenim mai puternici. A crede orbeşte în oricine este superficial şi pueril. Dar a acorda încredere cu ochii deschişi, asumându-ne  riscul de a fi trădaţi şi dezamăgiţi, reprezintă un act de curaj şi conduce spre libertate, evoluţie şi împlinire. A sta pe margine şi a construi ziduri de apărare împotriva celor ca noi ne poate face să ne autozidim şi să nu mai găsim ieşirea. Îmi amintesc că atunci când eram copil, la ţară, nimeni nu închidea vreodată uşa de la intrare… Oare ce ni s-a întâmplat?

Cristian Erdei