Timpul omului întreg

Reprezentativ

Manifest al mişcării de reconciliere, integrare şi cooperare

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este omul-vechi.jpg

de Cristian Erdei

Rezumatul articolului

Timp de lecturare: 5 minute

Acest articol reprezintă, în esenţă, o invitaţie adresată tuturor de a ne fi alături într-o mişcare umanistă dedicată unor schimbări individuale şi colective de o amplitudine colosală, pe care le putem trăi doar în cele mai importante momente de răscruce din istorie.

Omului nou, la a cărui naştere asistăm în prezent, într-o perioadă a provocărilor care zguduie omenirea din temelii, i se cere să fie, în primul rând, un om întreg.

Sensul acestei pandemii care afectează lumea întreagă este legat de necesitatea unui proces de reconciliere şi integrare pe multiple planuri.

Situaţia actuală ne cere rezolvarea unui conflict ce opune, pe de o parte, nevoia fundamentală de evoluție umană individuală şi implicit colectivă, iar pe de altă parte toate barierele de mentalitate, inerție și ignoranță care se opun acestei schimbări inevitabile.

Frământările şi crizele sociale din prezent subliniază extrem de relevant nivelul de conflictualitate din populaţia generală, care a crescut tot mai mult în ultimii ani.

Ne certăm pentru politică, pentru bani, pentru drepturile sociale şi juridice, pentru că purtăm sau nu mască, pentru că ne facem sau nu vaccin, pentru că credem sau nu în virus şi în conspiraţii, pentru că suntem atei sau credincioşi de un fel sau altul.

Uităm că doar teama de incertitudine şi propria nesiguranţă ne fac aroganţi şi inflexibili.

Dependent de el însuşi, omul modern atotputernic şi suficient sieşi se simte ameninţat de semenii săi, pe care-i suspectează că vor să-i invadeze şi să-i fure propria lume, singura unde crede că se poate simţi liber.

De aici o însingurare şi o declaraţie de ne-nevoie de nimeni, precum şi o tenacitate dogmatică de a fi obtuz la ideile altora, încapsulat într-o indisponibilitate emoţională ce-l întoarce cu spatele la lume, privită totuşi cu coada ochiului suspicios şi îngrijorat.

Problemele noastre psiho-sociale şi spirituale mai vechi, cum sunt relaţiile toxice, măştile sociale şi distanţarea sufletească, se manifestă acum concret, în plan biologic, prin modalităţile de transmitere a bolii şi cele de prevenţie împotriva răspândirii ei.

Aceste „pete oarbe” din noi înşine se opun progresului care stă la baza dinamicii existenţei umane, conflictul interior şi blocajul consecutiv care rezultă din el “atrăgând” experienţa pandemiei şi „căutând” soluţii în lecţia necesară dată omenirii de o problemă de sănătate publică care generează multiple crize.

Pandemia ne împinge spre necesitatea izolării, ca un prilej mult amânat de întâlnire cu noi înşine, ne reaminteşte de grija pentru cei vulnerabili, ne invită la egalitate şi cooperare, la renunţarea la superficialitate, consumerism şi conformism, la revenirea la o viaţă mai simplă şi la reuniunea cu natura, la recunoştinţa pentru tot ceea ce credeam că ne aparţine de la sine etc.

La nivel individual este nevoie de o integralitate bio-psiho-socio-spirituală, care să ne readucă sentimentul că suntem fiinţe umane complete şi nu scindate în părţi care au pierdut conexiunea.

E timpul reconcilierii cu universul din care facem parte şi a demolării graniţelor de mentalitate care ne fac să devenim aroganţii stăpâni ai altor forme de viaţă.

E timpul împăcărilor şi a iubirii de sine şi de ceilalţi, înţelese ca fiind posibile doar împreună, a modestiei şi onestităţii.

E timpul reconcilierilor și privirii din mai multe perspective, a deschiderii şi aducerii laolaltă a tuturor descoperirilor din domeniile cunoașterii, a înfrățirii și colaborării.

Ştiinţific, psihologic, social, educaţional, politic, economic, juridic, cultural, această pandemie ne provoacă la muncă în echipă, la diversitate conectivă, la acceptare necondiţionată, empatie şi autenticitate.

Doar cu un nou tip de creativitate, care îmbină știința şi spiritualitatea, rațiunea şi emoția, logica şi intuiţia, realitatea şi imaginaţia, ne putem ridica la înălțimea provocărilor acestei perioade şi la nivelul de a saluta cu entuziasm mesajul timpurilor care vin.

“Metoda hibridizării”este o metodă integrativă de vindecare interioară, precum şi o abordare filosofică a lumii, ce presupune reconcilierea şi cooperarea tuturor părţilor noastre care se reflectă una în alta şi se potenţează reciproc.

Ce putem face împreună?

Înainte de toate, este esenţial să încercăm să trăim fiecare, pe plan individual, această mişcare de reconciliere, integrare şi cooperare.

Haideţi să ne deschidem tuturor părţilor noastre interioare, pe care să le conştientizăm şi să le acceptăm, apoi să le înţelegem şi să le şlefuim, în aşa fel încât să se hibridizeze unele cu altele, într-un întreg armonios şi autentic.

E timpul să ne oprim din certuri distructive şi răstigniri colective în care ne exorcizăm proprii demoni interiori, crezând că ne suntem duşmani doar pentru că avem puncte de vedere diferite, pe care le vedem ameninţătoare.

Îmi doresc multe acţiuni şi activităţi în care să fim alături: o emisiune neconvenţională unde să arătăm că oameni cu păreri diferite pot coopera şi pot empatiza ca fiinţe umane, live-uri, ateliere şi tabere în care să lucrăm la părţile din noi pe care le respingem, manifestări artistice şi mitinguri pentru reconciliere, integrare şi cooperare, lansări de carte etc.

Vă propun să vă înscrieţi şi pe grupurile pe care le-am înfiinţat pe facebook: “Voluntari de suflet”, “Metamorfoze în criză”, “Open for friendship”, grupurile de pasiuni şi terapie prin artă, unde putem fi alături, ca voluntari sau simplii participanţi, în toată această campanie umanistă de evoluţie individuală şi colectivă.

O descriere nuanţată a tuturor acestor idei o găsiţi în cartea care este în curs de apariţie şi pe care aştept cu drag să o cunoaşteţi.

Vor urma curând şi alţi paşi, până atunci vă invit să ne aducem contribuţia fiecare dintre noi la promovarea acestui material, prin distribuirea pe reţelele de socializare, prin facilitarea unui interviu la posturi de televiziune şi radio sau a unui articol în diverse publicaţii, unde să vorbim despre un “wind of change” pe care nu-l mai putem ignora şi care ne invită la transformări benefice şi mult aşteptate.

Voi posta şi alte materiale despre acest subiect pe paginile de facebook “Cristian Erdei”, “The return to yourself by Cristian Erdei”, “Dr. Cristian Erdei”, precum şi pe alte reţele de socializare unde vă invit să ne urmăriţi.

Articolul extins

Timp de lecturare: 20 minute

Am căutat mult o formă coerentă în care să pot exprima cele ce urmează, pornind de la materialul brut al unor intuiţii şi frânturi de idei surprinzătoare, ce-şi pregătesc naşterea de multă vreme.

Am ales să scriu un articol mai lung, deşi ştiu că nu sunt la modă în lumea grăbită a omului modern, în speranţa de a putea condensa sintetic toate ideile pe care le-am cuprins nuanţat într-o carte dragă sufletului meu, care va apărea în curând.

Doar citit integral, acest material poate face sens şi e capabil să provoace o o schimbare importantă şi benefică de perspectivă, în perioada complicată pe care o traversăm cu toţii.

Ştiu că nu sunt singurul prin care curg gândurile care urmează, iar asta îmi dă încrederea şi curajul de a vi le împărtăşi, ca un prim pas spre realizarea unei viziuni pe care o putem înfăptui doar împreună.

Vă propun aşadar să fim alături într-o mişcare umanistă dedicată transformărilor evolutive extraordinare care ne aşteaptă, unde fiecare avem un cuvânt de spus şi o contribuţie indispensabilă.

La finalul acestui articol, voi detalia felul în care putem colabora în acest proiect amplu, care aparţine tuturor.

Am avut mereu oroare de cuvintele mari…le-am simţit ca o acrobaţie pe sârmă, sfidând un echilibru delicat între graniţele penibilului şi ale realităţii.

Cu toate acestea, mărturisesc că am ajuns, după o perioadă lungă de reflexie, la certitudinea că trăim acum timpurile unor schimbări individuale şi colective de o amplitudine colosală, cum se întâmplă doar în cele mai importante momente de răscruce din istorie.

Simt de multă vreme, poate ca mulţi dintre voi, că ceva pluteşte în aer, ca o tensiune nedesluşită ce depăşeşte vieţile personale ale fiecăruia, iar atunci când a început pandemia am reacţionat ciudat, cu un amestec de îngrijorare şi un entuziasm greu de înţeles într-o perioadă ca aceasta.

Uitându-mă în urmă însă, lucrurile se leagă, pentru că am avut presimţirea unor transformări sufleteşti extrem de profunde şi necesare de multă vreme.

Ca întotdeauna când ceva important se înfiripă, dar rămâne încă neclar în ce fel anume, m-am găsit o vreme confuz şi neliniştit, pentru ca treptat, pe măsură ce ceaţa s-a risipit, să pot găsi înţelegeri şi explicaţii care să aibă noimă pentru lucrurile pe care vreau să vi le spun.

Voi susţine următoarea idee centrală: sensul acestei experienţe, a unei pandemii care afectează lumea întreagă, este legat de necesitatea unui proces de unificare şi integrare pe multiple planuri.

Desigur, tema unificării ca direcţie evolutivă este eternă, dar ea se realizează în paşi succesivi şi în anumite contexte speciale, iar eu voi încerca să argumentez, atât cât mă pricep, că acum suntem martorii tocmai unui asemenea context.

În primul rând, cred că am trăit mulţi dintre noi, în aceste luni, absurdul unor interpretări unilaterale şi extreme, începând de la orgolii ştiinţifice până la teorii conspirative paranoice.

Pentru mine, a devenit clar că o abordare pur raţională şi strict medicală a acestei probleme este depăşită de complexitatea provocărilor prin care trecem, la fel cum alte abordări singulare de tip psiho-social sau spiritual, care nu ţin cont de realitatea medicală, sunt la fel de insuficiente.

Dar dacă singurul mod în care putem rezolva această problemă este printr-un efort de unificare a tuturor resurselor de vindecare din interiorul şi exteriorul nostru, atât raţionale, cât şi emoţionale şi intuitive?

Şi dacă acest tip de metodă integrativă, pe care am denumit-o simbolic “metoda hibridizării”, ce presupune reconcilierea şi cooperarea tuturor părţilor noastre care se potenţează reciproc, reprezintă de fapt o schimbare mult aşteptată căreia i-a venit vremea şi care este cerută urgent tocmai de această pandemie care ţine în şah o întreagă planetă?

E posibil să asistăm, chiar dacă pare greu de crezut, la naşterea unui om nou, care să-l respecte, să-l continue şi să-l întregească pe cel vechi, înspre convergenţa tuturor direcțiilor anterioare de evoluție?

Ideea omului nou mi-a trecut prin minte după ce am auzit o interpretare foarte inspirată, referitoare la felul cum epidemia de ciumă din Evul mediu a fost catalizatorul care a grăbit începerea perioadei Renaşterii şi a Iluminismului, cu toate schimbările evolutive majore care au avut loc.

Evident, conceptul omului nou a intersectat istoria în multe din momentele ei importante unde existau salturi evolutive majore şi a reprezentat un subiect central pentru mulţi din gânditorii acelor vremuri.

Doar că acest om nou nu a fost mereu în acord cu actualizările care i se cereau şi au existat împrejurări în care direcţiile de schimbare individuală şi colectivă au denaturat în variante toxice şi periculoase, aşa cum s-a întâmplat în formele de regim dictatorial.

Mergând pe acest fir roşu al spiralelor ascendente din istorie, ne putem gândi la o analogie, descrisă mai jos, care poate crea o perspectivă mai profundă de interpretare a momentului istoric din prezent.

Transformările omului nou din Renaştere urmăreau un salt evolutiv de pe un nivel dominat de inconştient şi forţe externe tiranice, tributare unei religii înţeleasă dogmatic, pe un nivel al raţiunii, al triumfului voinţei şi autodeterminării, echilibrând astfel salutar psihicul individual şi colectiv.

Treptat însă, aşa cum se întâmplă adesea în dinamica schimbărilor, această compensare benefică dintre inconştient şi conştient, care a dat naştere uneia dintre cele mai fertile perioade din istoria omenirii, a devenit exagerată.

Eul conştient, abuzat anterior şi ţinut în umbră, nu doar că și-a luat revanșa, dar înzestrat cu lumina rațiunii devenită orbitoare chiar și pentru el însuși atunci când este în exces, a ajuns la rândul lui, fără să realizeze prea bine, atotștiutor și tiranic, asuprind orice îi stătea în cale.

Hipertrofia raţiunii şi a orgoliului unui supraom nietzschenian dominat de voinţa de putere a creat un dezechilibru care a dus la naşterea unor conflicte individuale şi colective, exprimate prin nelinişti sufleteşti care au crescut frecvenţa anxietăţii, depresiei şi a altor probleme importante de sănătate mentală.

Consecutiv, conform legilor echilibrului, a explodat interesul pentru psihologie şi spiritualitate, ca o nouă încercare necesară de re-echilibrare.

Acesta este contextul debutului pandemiei actuale, care ne cere rezolvarea unui conflict ce opune, pe de o parte, nevoia fundamentală de evoluție umană individuală şi implicit colectivă, iar pe de altă parte toate barierele de mentalitate, inerție și ignoranță care se opun acestei schimbări inevitabile.

E ca şi cum acest virus, care nu este o fiinţă vie, ci o structură ce conţine un material genetic, ne pătrunde în corp şi aduce cu el informaţia unificării, pe care, dacă o respingem, sensul evolutiv este compromis, consecinţa fiind, în cazuri grave, pierderea vieţii care nu mai serveşte scopului ei fundamental.

Datorită faptului că sunt entități fără viață, că sunt contagioși și că pot provoca daune, virușii au fost „download-ați” din medicină în limbajul informatic, unde infectează sisteme cum ar fi calculatoarele.

Ei apar și în limbajul media, unde cineva poate deveni „viral” prin impactul pubic al unei intervenții virtuale, în acest caz contagiozitatea putând avea efecte pozitive sau negative, sub forma unor idei care ne inspiră sau care ne dăunează.

E timpul privirii din mai multe unghiuri corespondente, a acceptării planurilor paralele ce se reflectă unul în altul, nu se mai contrazic la nesfârşit şi se prind în hora unui cerc unde îşi găseşte fiecare locul şi importanţa.

Forma de coroană, de unde derivă denumirea virusului actual, ne duce cu gândul la simbolistica extrem de profundă şi complexă a cercului, care atinge conceptele de uniune, egalitate, conexiune, integralitate, protecţie a esenţei etc.

Să ne gândim doar la câţiva din termenii psiho-sociali derivaţi din morfologia cercului, transparenţi în limbaj prin cuvinte ca încercare, autocentrare, decentrare, încarcerare, închistare, încapsulare etc.

Metaforic vorbind, am putea asocia această formă circulară cu ideea de egalitate, cooperare şi conexiune între diferitele părţi din psihicul uman, între diferitele domenii ale cunoaşterii, între diferitele noastre personalităţi?

“Metoda hibridizării” presupune încercarea de a interpreta un fenomen din mai multe perspective diferite, care se reflectă una în alta şi care formează în final o imagine mult mai profundă despre acel fenomen, comparativ cu fiecare perspectivă izolată.

Una din ideile surprinzătoare din psiho-somatica îmbolnăvirii pleacă de la premisa că manifestările şi consecinţele unei boli au un triplu rol: de a detensiona conflictele interioare care produc boala, de a revela petele oarbe care stau la baza acelor conflicte şi de a schiţa soluţii de rezolvare a acestora.

E ca şi cum ne îmbolnăvim pentru că ducem un război inconştient cu noi înşine, care creează un blocaj ce se opune sensului evolutiv al vieţii fiecăruia dintre noi.

Dacă această teorie se aplică la bolile individuale, atunci ea are sens şi pentru cele colective contagioase, aşa cum este pandemia în curs, unde putem evidenţia planurile biologic (material), psiho-social şi spiritual în care aceasta se manifestă.

Din punct de vedere biologic, vorbim de o coronaviroză care se transmite preponderant pe cale aeriană şi afectează în principal aparatul respirator, putând duce la deces, atunci când răspunsul imun al organismului împotriva virusului este deosebit de amplu.

În acest caz, se produce un sindrom inflamator acut scăpat de sub control şi finalizat cu inundarea alveolelor pulmonare cu exsudat, urmând insuficienţa respiratorie severă şi moartea.

E interesant că nu ne omoară virusul în sine, ci reacţia noastră de apărare excesivă împotriva lui.

Haideţi să observăm acum corelaţiile psiho-sociale corespondente acestui plan biologic, folosindu-ne de intuiţie, imaginaţie şi simbolistică.

Vorbim de multă vreme de relaţii toxice, de felul cum ne facem rău unul altuia, de măştile pe care le purtăm şi de lipsa de autenticitate, de distanţarea sufletească dintre noi, de izolarea de care fugim sau pe care o căutăm pentru a ne regăsi.

Nu e straniu că toate aceste probleme sufleteşti, cu care ne confruntăm de mult timp, par să se manifeste acum concret, în plan fizic, prin modalităţile de transmitere a bolii şi cele de prevenţie împotriva răspândirii ei?

Petele oarbe din psihicul individual şi colectiv, reflectate de manifestările şi consecinţele coronavirozei în plan biologic, pot fi multiple: toxicitatea interpersonală, stilurile de ataşament anxios şi evitativ, neîncrederea în ceilalţi, competitivitatea, conformismul, egocentrismul, grandomania, teama de moarte etc.

Pe plan spiritual, aceste pete oarbe se referă la imaginea omului-Dumnezeu al zilelor noastre, care se crede omnipotent şi nu are nevoie de nimeni, tributar unei raţiuni tiranice care “striveşte corola de minuni a lumii” şi pierde treptat conexiunea cu tot ce înseamnă viaţă.

Aceste zone inconştiente din noi înşine se opun progresului care stă la baza dinamicii existenţei umane, conflictul interior şi blocajul consecutiv care rezultă din acesta “atrăgând” această pandemie şi „căutând” o rezolvare în lecţia necesară dată omenirii de o asemenea problemă de sănătate colectivă.

Iată cum o banală gripă, bagatelizată ani la rândul de invulnerabilitatea omului demiurgic al zilelor noastre, ne face să ne întoarcem lumea pe dos şi să reconsiderăm multe din direcţiile ei anterioare.

Soluţiile schiţate de însăşi consecinţele şi măsurile de profilaxie la care ne obligă acest virus sunt uluitoare şi extrem de profunde.

Pandemia ne împinge spre necesitatea izolării, ca un prilej mult amânat de întâlnire cu noi înşine, ne reaminteşte de grija pentru cei pe care îi putem contamina, la propriu şi la figurat, mai ales pentru cei vulnerabili şi mai în vârstă, ne invită la egalitate şi cooperare, la renunţarea la orgoliu şi omnipotenţă, la revenirea la o viaţă mai simplă şi la recunoştinţa pentru tot ceea ce credeam că ne aparţine de la sine etc.

Nu e locul aici pentru o analiză mai amplă a acestei probleme de sănătate publică, văzută din perspective multiple şi corespondente, însă o descriere nuanţată o găsiţi în cartea amintită anterior, care e în curs de apariţie şi pe care vă invit cu drag să o cunoaşteţi.

Să revenim acum la idea centrală a unificării, ca sens profund a experienţei prin care trecem în prezent, prezentând mai în detaliu planurile interdependente unde ea este necesară.

Planul individual

Aşa cum spuneam, la nivel individual este nevoie de o integralitate bio-psiho-socio-spirituală, care să ne readucă sentimentul că suntem fiinţe umane complete şi nu scindate în părţi care au pierdut conexiunea.

Medicina viitorului este una integrativă, în care resursele de vindecare depăşesc sfera biologicului şi împletesc trupul, mintea şi spiritul într-un tot unitar, aşa cum era încă din timpuri străvechi.

Dezvoltarea psiho-somaticii şi a metodelor complementare de vindecare, înţelese eronat anterior drept metode alternative, vorbesc despre extinderea graniţelor medicinii clasice înspre rolul psihicului uman în geneza şi vindecarea bolilor, iar în prezent aportul spiritualităţii în sănătate se integrează tot mai mult în acest model unitar.

Însă nu doar în medicină este nevoie de o viziune multifactorială şi integrativă, ci în întreaga mentalitate a omului modern, care tânjeşte după reuniunea părţilor lui disparate şi conflictuale.

La nivel psihic, funcţionarea optimă se poate realiza doar prin respectul şi colaborarea tuturor componentelor sale: creierul primitiv cu instinctele şi emoţiile primare, emisfera cerebrală stângă cu limbajul şi gândirea logică, emisfera cerebrală dreaptă cu intuiţia, simbolistica şi imaginaţia etc.

Interesul recent tot mai crescut pentru inteligenţă emoţională (EQ), comunicare şi asertivitate, pentru sentimentul de recunoştinţă acordat faptului că existăm cu tot ce avem, pentru creativitate şi trăirea artistică din“flow”, pentru meditaţie, mindfulness, yoga şi alte modalităţi care aduc armonie interioară, argumentează pentru încercarea omului modern de a-şi echilibra raţiunea excesivă şi gândirea mecanicistă.

De asemenea, preocupările pentru domeniul antreprenoriatului relevă nevoia interioară de libertate şi trăire pe multiple planuri ale vieţii, fără constrângerile financiare care ne storc de timp şi energie.

Pe plan ecologic, a crescut progresiv un sentiment de revoltă îndreptat înspre cei care distrug mediul, defrişează iresponsabil pădurile şi contaminează cu nepăsare lumea naturală în care trăim.

Invazia egocentrică şi crudă a naturii de către omul modern nu putea să rămână fără consecinţe grave.

Una din teorii susţine că virusul cu care ne confruntăm acum provine de la specii animale pe care le-am invadat și le-am încorporat, iar microbii care aparțineau acestor specii au fost obligați să se adapteze, încercând să supraviețuiască în organismul uman.

Noi am devenit agresori și adversari, nu virușii, despre care afirmăm mereu că ne atacă, cu care ne luptăm și pe care încercăm să-i distrugem cu atâta înverşunare.

Am ajuns la concluzia că bolile sunt un război inițiat de duşmani din afară, că suntem niște victime inocente ale unor invadatori răuvoitori, că nu merităm să suferim și că e nedrept să ni se întâmple asta tocmai nouă.

Nu cumva proiectăm propriile noastre tendințe agresive, pe care nu dorim să le recunoaștem, punându-le pe seama unor viruşi care atacă omenirea?

E timpul reconcilierii cu natura, a reuniunii cu universul din care facem parte, a demolării graniţelor de mentalitate care ne fac să devenim aroganţii stăpâni ai altor forme de viaţă.

La rândul ei, spiritualitatea se află în dinamica unei întregi revoluţii, în care se caută o raportare coerentă şi actualizată la divinitate şi o perspectivă a sensului unei existenţe trăită plenar şi responsabil.

Omul modern, ca unicul creator al lumii sale nemărginite, nu mai acceptă limitele, iar progresele incredibile ale științei îi dau aripi să zboare și încredere în posibilități infinite.

Ajungem pe alte planete și cucerim universul prin virtual, întinerim prin intervenții chirurgicale avangardiste și avem performanțe fizice de tip „age is just a number”, azi-mâine eradicăm bătrânețea și bolile, pentru ca apoi să devenim nemuritori, nu doar cu sufletul, ci şi cu trupul condamnat anterior să putrezească în pământ.

E ca în mitul creației, care părăsește creatorul și devine independentă.

Spiritualitatea a divorţat de religie şi i-a declarat război, iar multitudinea de perspective promiţătoare şi facile este confuză şi discordantă.

Apare însă un efect advers, promis a fi remediat prin metodele moderne informatice, psihologie și chimice: sentimentul de singurătate.

În fața acestui sentiment, omul modern se agață și mai mult de el însuși, mai ales că a aflat că nu e frumos să aibă un atașament anxios și să devină dependent de ceilalți.

Per ansamblu, problema conexiunii slabe cu tot ce ne înconjoară a devenit de multă vreme una chinuitoare, împreună şi interdependentă cu o altă mare pacoste contemporană : sentimentul de lipsă de sens.

Rupt de lume și fără noimă, omul prezentului e nevoit să găsească soluții; paradoxal, el se îndreaptă însă tot spre “casele” pe care le-a părăsit: spiritualitatea, relațiile cu el însuşi şi cu semenii, cu natura, cu…viața.

E timpul împăcărilor şi a iubirii de sine şi de ceilalţi, înţelese ca fiind posibile doar împreună, a renunţării la egocentrism şi grandomanie, a modestiei şi onestităţii.

Ne putem imagina efectul benefic al unei spiritualităţi închegate, unitare, actualizate, dinamice şi deschise tuturor nuanţelor personalizate?

Câtă energie irosită ar putea fi redirecţionată constructiv dacă toate aceste conflicte care ne macină ar înceta?

În concluzie, doar cu un nou tip de creativitate, care îmbină știința şi spiritualitatea, rațiunea şi emoția, logica şi intuiţia, realitatea şi imaginaţia artistică, ne putem ridica la înălțimea provocărilor acestei perioade şi la nivelul de a saluta cu entuziasm mesajul timpurilor care vin.

Acesta este motivul pentru care omului nou care se naşte acum i se cere să fie, în primul rând, un om întreg.

Planul colectiv

Frământările şi crizele sociale din această pandemie au subliniat extrem de relevant nivelul de conflictualitate din populaţia generală, care a crescut tot mai mult în ultimii ani.

Ne certăm pentru putere politică, pentru bani, pentru drepturile sociale şi juridice, pentru că purtăm sau nu mască, pentru că ne facem sau nu vaccin, pentru că credem sau nu în virus şi în conspiraţii, pentru că suntem atei sau credincioşi de un fel sau altul.

Îmi amintesc de liniştea care a cuprins întreaga planetă la începutul pandemiei, când stăteam singuri şi eram nevoiţi să tăcem măcar o vreme, pentru a înţelege ce ni se întâmplă şi a învăţa să stăm cu noi înşine.

Apoi am început din nou să vociferăm şi să ne criticăm unii pe alţii, convinşi că deţinem adevărul absolut şi uitând că doar teama de incertitudini şi propria nesiguranţă ne fac aroganţi şi atotştiutori.

Oare putem înţelege că ceea ce ni se cere e să ne rezolvăm problemele, nu să ne întoarcem la cei care am fost înainte de apariţia acestui virus, chiar dacă e atât de tentant să numim perioada anterioară „normalitate”?

Dacă eram normali înainte, oare de ce a trebuit să ne îmbolnăvim, presupunând că orice boală vine măcar cu un minim mesaj de a învăţa o lecţie şi a face o schimbare înspre mai bine?

Oare nu cumva normalitatea asta, după care tânjim atâta, nu arăta şi ca o lume a faţadelor care ascund probleme sufleteşti individuale şi colective ignorate?

Oare chiar eram pe drumul cel bun înainte de pandemie?

Suferind adesea de o formă nouă de adicţie care s-a agravat progresiv în timp şi care poate fi înţeleasă ca o dependenţă de el însuşi, omul modern atot-puternic şi atot-suficient se simte ameninţat de semenii săi, pe care-i suspectează că vor să-i invadeze şi să-i fure propria lume, singura unde crede că se poate simţi liber.

De aici o însingurare şi o declaraţie de ne-nevoie de nimeni, precum şi o tenacitate dogmatică de a fi obtuz la ideile altora, încapsulat într-o indisponibilitate emoţională ce-l întoarce cu spatele la lume, privită totuşi cu coada ochiului suspicios şi îngrijorat.

Nu vreau să generalizez şi ştiu că există printre noi oameni curajoşi care au ochii deschişi să vadă şi inima liberă să simtă, doar că aceştia sunt încă puţini şi e nevoie să fie tot mai mulţi, pentru ca societatea actuală să accepte invitaţia evolutivă a acestui moment din istorie.

De aceea, e timpul reconcilierilor și privirii din mai multe perspective, a deschiderii şi aducerii laolaltă a tuturor descoperirilor din domeniile cunoașterii, a înfrățirii și colaborării.

Ştiinţific, psihologic, social, educaţional, politic, economic, juridic, cultural, această pandemie ne provoacă la muncă în echipă, la diversitate conectivă, la împlinirea dezideratelor rogersiene de acceptare necondiţionată, empatie şi autenticitate.

Narcisismul, agresivitatea şi tendinţele dictatoriale, dependenţa de ceilalţi şi submisivitatea, suspiciozitatea şi evitarea, hiper-responsabilitatea şi neasumarea, precum şi alte trăsături de personalitate rigide şi conflictuale, au nevoie de înţelegere, apropiere umană şi încredere în potenţialul pe care îl avem doar dacă ne îngăduim să fim alături.

O mişcare socială pentru “Omul întreg”

Dacă aceste idei rezonează cu voi, vă propun să construim împreună o mişcare socială amplă dedicată reconcilierii, integrării şi colaborării, împăcării şi reuniunii cu noi înşine şi cu cei din jur.

Mi-am dat seama că toate proiectele noastre anterioare erau un preambul al acestei mişcări, ca şi cum ne-am fi pregătit, prin terapiile, atelierele, taberele, emisiunile, live-urile, discuţiile în grupurile de pe reţelele sociale şi toate activităţile desfăşurate până acum, pentru a face faţă provocărilor, a evolua şi a contribui la un mai bine colectiv.

Ideea unificării este deci evidentă şi aici: proiectele noastre anterioare din povestea “The return to yourself” merg mai departe, spre  “The return to the others” şi drumul acestui “Om întreg”, pe care îl aşteaptă aventuri misterioase şi fascinante.

Ce putem face împreună?

Înainte de toate, este esenţial să încercăm să trăim fiecare, pe plan individual, această mişcare de reconciliere, integrare şi cooperare.

Haideţi să ne deschidem tuturor părţilor noastre interioare, pe care să le conştientizăm, să le acceptăm necondiţionat, apoi să le înţelegem şi să le şlefuim, în aşa fel încât să se hibridizeze unele cu altele, într-un întreg armonios şi autentic.

Unii dintre noi avem experienţă cu acest proces, alţii sunt la începuturile lui şi merită sprijiniţi, pentru că fiecare mic pas înainte contează enorm pentru sufletul lumii.

Apoi, vă invit să aplicăm împreună, în viaţa colectivă, tot ce am învăţat anterior despre asertivitate, astfel încât să reuşim să gestionăm mai bine conflictele dintre noi, atât de răspândite peste tot, care ne separă şi ne irosesc.

E timpul să ne oprim din certuri distructive şi răstigniri colective în care ne exorcizăm proprii demoni interiori, crezând că ne suntem duşmani doar pentru că avem puncte de vedere diferite, pe care le vedem ameninţătoare.

Putem face asta fiecare, cu cei lângă care trăim, încercând să ne înţelegem fără a ne judeca.

Nu e nimeni, în afara noastră, cauza emoţiilor negative pe care le simţim, pentru că avem libertatea şi puterea de a ne uita la viaţă dintr-o perspectivă care aduce asumare, conexiune şi progres.

Cu siguranţă există rude pe care să nu le mai bârfim, apropiaţi pe care să nu-i mai contrazicem la infinit, prieteni cu care să ne împăcăm, colegi cu care să empatizăm, oameni străini despre care să înţelegem că nu ne sunt de fapt străini.

Mai departe, putem să mediem în conflictele celor din jur, intervenind înspre negociere şi acceptare, chiar dacă unele idei rămân la poli opuşi.

A accepta necondiţionat pe cineva nu înseamnă a fi de acord neapărat cu ideile pe care le expune, dar înseamnă a lua un om aşa cum este el, a-l respecta ca fiinţă umană şi a-l privi de la egal la egal, indiferent de greşelile pe care le-a făcut.

Poate sună ciudat, dar în comunicarea profundă cel mai puţin contează cine are dreptate…

Pentru un adept al ştiinţei medicale pro-vaccinare, un altul care crede că virusul nu există sau care nu vrea să se vaccineze, îi pare ostil şi de pe o altă planetă, uitând că această neîncredere de care suferim mulţi dintre noi, ni se datorează tot nouă, pentru că ne-am manipulat, ne-am dat mari şi ne-am îndepărtat unii de alţii de multă vreme.

E greu să găseşti în ziua de azi pe cineva complet inocent legat de tot ce ni se întâmplă, de aceea singurul fel de a ne ajuta e de a asuma o responsabilitate comună şi a înceta să ne mai respingem.

Sunt convins că putem reuşi să ne ocupăm de noi înşine în primul rând, pentru ca apoi să facem multe lucruri frumoase împreună.

Îmi doresc multe acţiuni şi activităţi colective în care să fim alături, aşa cum am mai fost de atâtea ori.

De exemplu, am putea să realizăm o emisiune neconvenţională în care să arătăm că oameni cu păreri extrem de diferite pot coopera şi se pot simpatiza, pur şi simplu pentru că dincolo de orice, au în comun existenţa ca fiinţe umane.

Îmi imaginez live-uri, ateliere şi tabere în care să lucrăm la părţile din noi pe care le respingem, o revistă în care să ne împărtășim ideile, manifestări artistice şi mitinguri pentru reconciliere, integrare şi cooperare, lansări de carte etc.

E nevoie să exprimăm aceste idei şi să înţelegem că nu sunt doar ale noastre, ci aparţin unei generaţii şi unui timp istoric, având datoria, atât cât ne pricepem, să le lăsăm să curgă prin noi şi să le dăm o formă coerentă şi adaptată prezentului.  

E nevoie să ne alegem multiplii lideri care să ne reprezinte şi care sunt potriviţi să conducă cu onestitate şi dăruire toate direcţiile diverse ale acestei mişcări ample.

E nevoie de mulți voluntari care să se implice și să facă posibile promovarea, organizarea și desfășurarea tuturor activităților care ne susțin cauza.

Toate însă la timpul lor, sunt multe de făcut şi cred că e un privilegiu să fim parte a acestui moment al schimbărilor profunde, unde e nevoie de răbdare, tenacitate şi mai ales de bună intenţie, una din marile probleme ale zilelor noastre…

În final, vă propun să facem un prim pas: dacă vă regăsiţi în aceste idei, vorbiţi despre ele, daţi-le mai departe, gândiţi-vă la propriile voastre căi de a le realiza şi la propriile voastre opinii despre ce putem face împreună pentru asta.

Vă aşteptăm cu drag să vă înscrieţi şi pe grupurile pe care l-am înfiinţat pe facebook: “Voluntari de suflet”, “Metamorfoze în criză”, “Open for friendship”, grupurile de pasiuni şi terapie prin artă, unde ne putem fi alături, ca voluntari sau simplii participanţi, în toată această campanie umanistă de evoluţie individuală şi colectivă.

Vor urma curând şi alţi paşi, până atunci rămân recunoscător pentru orice modalitate de promovare a acestui material, prin intermediul distribuirii pe reţelele de socializare, prin facilitarea unui interviu la posturi de televiziune şi radio sau unui articol în diverse publicaţii, unde să vorbim despre un “wind of change” pe care nu-l mai putem ignora şi care ne invită la transformări benefice şi mult aşteptate.

Voi posta şi alte materiale despre acest subiect pe paginile de facebook “Cristian Erdei”, “The return to yourself by Cristian Erdei”, “Dr. Cristian Erdei”, precum şi pe alte reţele de socializare unde vă invit să ne urmăriţi.

Ştiu, în adâncul sufletului, că această mişcare înspre omul întreg este inevitabilă şi nu poate fi oprită, cu sau fără micul meu aport la o revoluţie evolutivă căreia i-a venit vremea.

Mulţumesc pentru inspiraţia pe care mi-aţi oferit-o în toţi aceşti ani şi sunt fericit să fim alături în tot ce va urma.

Vindecare și schimbare în pandemie

de Cristian Erdei

Mă bucur să fim alături într-o nouă serie de live-uri, cu încrederea în sprijinul sufletesc reciproc pe care ni-l putem oferi în astfel de momente 🙂

Văd multă tensiune în jur și multe neînțelegeri, într-o perioadă a crizelor multiple în care nesiguranța generală deschide periculos calea către obtuzitate și dogmatism.

Într-un asemenea context, devine extrem de importantă mișcarea de reconciliere, integrare și cooperare din care vă invit cu drag să faceți parte, în speranța că împreună vom aduce mai multă pace în și între noi.

E timpul pentru vindecare și schimbări ample individuale și colective, e timpul nașterii un om nou, care să unifice părțile dureros separate din el însuși și să se reunească cu lumea.

E timpul Omului întreg.

Vă aștept cu drag sâmbătă, 27 februarie, ora 20, pe pagina mea de facebook https://www.facebook.com/cristian.erdei.3

Autoacceptarea-o precondiție a schimbării-Atelier în aer liber

Imagine

de Cristian Erdei

Data și ora: Sâmbătă 1 august, ora 11

Locația: Com. Ciucea, Str. Principală nr. 133

Toate activitățile acestui eveniment se vor desfășura în aer liber, cu respectarea măsurilor de protecție împotriva coronavirozei (vezi secțiunea “Măsuri organizatorice speciale”).

Numărul maxim de participanți:15
Numărul minim de participanți: 7
Cost:100 lei

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, până la completarea numărului maxim de participanți, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, prin mesaj privat pe facebook sau la nr.de telefon 074287653.

Informații suplimentare la nr.tel. 0742876531

DESCRIEREA TEMATICII EVENIMENTULUI

Motto: „Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?” (Lucian Blaga)

Ai curajul să te întâlnești cu tine?
Poți să te împaci cu ceea ce esti?

Dragi prieteni, vă invit la o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, axate pe o tematică des întâlnită: motivele pentru care nu ne acceptăm, consecințele acestei respingeri, dar, mai ales, soluțiile diverse, creative și personalizate pe care le avem la îndemână.

Confundată cu resemnarea sau aprobarea unor însușiri nedorite, autoacceptarea, ca recunoaștere și împăcare cu ceea ce suntem în realitate, este pasul fără de care schimbările profunde nu pot avea loc.

Devansarea acestei etape este o capcană tentată pentru mulți dintre noi, într-o modernitate unde nevoia permanentă și constrângătoare de transformare trădează deseori o stare de nemulțumire cronică, mai degrabă decât imboldul firesc spre a deveni mai buni.

Când mă simt obligat să mă schimb, sub imperiul groazei că dacă nu reușesc nu sunt bun de nimic, se naște în mod natural o rezistență care se opune propriei dictaturi și care sabotează cu orice prilej fiecare pas înainte, chiar și în cazul unei persoane foarte ambițioase.

Oare poate ajuta „răul” din noi? Toate prejudecăţile se revoltă împotriva acestei idei: nu trebuie el stârpit sau alungat, ca şi cum nu ne aparține?

E greu să ne acceptăm „umbra”, dar, dacă o facem, tocmai propriul „noroi” devine fertil și conține germenii necesari pentru a evolua…

Un articol care se potrivește cu acest workshop…câteodată nu e prea simplu să-ți îmbrățișezi urâtul, chiar dacă are o atât de mare nevoie de asta…

https://psihoconexiuni.wordpress.com/2012/06/03/nu-stii-ca-numa-n-lacuri-cu-noroi-in-fund-cresc-nuferi-l-blaga/

Câteva lucruri despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viața mea care m-au adus aici:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei/

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

11-Sosirea participanților

11-11,30- Socializare

11,30-14,30-Atelier:

Discuții deschise
Explicații,
Exemplificări
Soluții
Întrebări și răspunsuri

14,30-15 -Prânz

15-18-Drumeție

18-20-Atelier:

Tehnici și strategii de autocunoaștere și autoacceptare
Exerciții de expunere la teama de autoacceptare
Exerciții de conștientizare și eliberare emoțională
Jocuri de rol
Soluții personalizate pentru fiecare participant la întâlnire

20—20,30: Cina

20,30-21,30: Foc de tabără-Feedback individual și colectiv

21,30: Socializare, party, karaoke

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului.

Combinația dintre terapie, natură, relaxare și apropiere umană are puterea de a crea un mediu de vindecare sufletească profundă, într-un loc special încărcat de istorie, din Munții Apuseni, unde visele pot deveni realitate.

Sunt disponibile servicii de internet, telefonie mobilă și locuri de parcare suficiente.

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometrii de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi.

Există multiple variante de transport cu trenul dus-întors, informații utile în acest sens găsiți
accesând următoarele linkuri:

Link cu trenurile de la Cluj-Napoca la Ciucea:
https://mersultrenurilor.infofer.ro/ro-RO/Itineraries

Link cu trenurile de la Oradea la Ciucea:
https://mersultrenurilor.infofer.ro/ro-RO/Itineraries

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de dificultăți sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să prevină astfel de probleme sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Toţi cei care vor participa vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

MĂSURI SPECIALE ORGANIZATORICE

✍️La intrare, va trebui să completăm următoarea declarație pe propria răspundere, unde dacă aveți minim un răspuns de “da” la întrebările din chestionar, vă rugăm să nu participați la acest eveniment, pentru a fi cu toții în siguranță:

https://tinyurl.com/y2z46rda

🎒 Este obligatoriu să avem măști la noi și dacă se poate îmbrăcăminte de drumeție.

💦Ne propunem să facem o drumeție adaptată vremii, vom decide unde mergem în funcție de condițiile meteo.

👧🧑👩🧔Vom sta afară în grădină, la distanță suficientă unii de alții, vom mânca cu ustensile de unică folosință, mâncarea poate fi comandată prin cathering de la servicii din apropiere sau poate fi adusă în regim propriu, de fiecare participant.

Va fi suficient dezinfectant la îndemână și vor fi disponibile 3-4 toalete la parter, pentru a evita aglomerația.

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂

Domeniile de voluntariat într-un proiect de suflet

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, iată cele șapte domenii unde putem colabora ca voluntari:

1. Organizare evenimente
A. Ateliere pe teme psiho-socio-spirituale în Cluj-Napoca și alte orașe din țară
B. Tabere la Ciucea și în alte locații:
-Tabere pe teme psiho-socio-spirituale
-Tabere pe grupuri de vârstă: copii, adolescen’i, pensionari etc.
-Grupul „Open for friendship” -Întâlniri evolutive cu oameni noi
-Grupul „Metamorfoze în criză”-Sprijin pentru schimbările personale ale fiecăruia
-Grupul „Atacurile de panică și anxietatea-O invitație la schimbare”-Sprijin pentru cei care se confruntă cu anxietatea sau vor să-i ajute pe cei apropiați care o fac
-Cercurile de pasiuni și terapie prin artă (21 grupuri)
C. Lansări de carte și audiobook-uri în Cluj-Napoca și în alte orașe din țară
D. Evenimente caritabile de strângere de fonduri pentru sprijinul unor oameni talentați în anumite domenii, dar fără resurse
E. Seminarii anti-stres cu bolnavii din spitale
F. Dezbateri și interviuri vocaționale cu tineri din școli, licee și facultăți pentru alegerea profesiei
G. Seminar interactiv despre relații, iubire și sexualitate la adolescenți și adulți tineri (școli, licee, facultăți)
H. Seminar interactiv de parenting la viitori și proaspeții părinți
I. Evenimente anti-discriminare pe tulburări psihice și defecte fizice
J. Emisiune serial pe teme psiho-socio-spirituale, cu interviuri stradale, invitați care se confruntă cu probleme sufletești și secvențe de terapie reală
K. Videoclipuri periodice pe teme psiho-socio-spirituale
L. Live-uri de dialog pe facebook și răspuns la întrebări despre echilibrul psihic
M. Experimente sociale: „Homeless pentru o zi”, „Bătrân pentru o zi”, „Copil pentru o zi”, „Anonimii de suflet”, „Întrebările ciudate pe stradă” etc.
2. Promovare evenimente
A. Promovare online pe rețelele de socializare
B. Website, Blog, Vlog pentru promovare
C. Articole în presă despre proiect
D. Interviuri la radio și televiziune despre proiect
3. Prezentare și colaborare evenimente
A. Prezentări pe teme psiho-socio-spirituale în evenimente
B. Instructori în cercurile de pasiuni și terapie prin artă
C. Psihoterapie, consiliere, coach, training, individuale sau în grup
D. Terapii complementare: masaj, reiki, Bawen, tai chi etc.
4. Administrare-pentru centrul de la Ciucea
A. Reparații și renovări spații de cazare și activități
B. Întreținere grădină
C. Fond european pentru extinderea lucrărilor (sala de spectacole și prezentări, scenă de teatru, sală de sport, bibliotecă, centru de SPA, camere de cazare, fântâna arteziană, amenajarea parcului din curte etc.)
D. Mentenanță și extindere instalații
E. Reparații, întreținere, achiziționare mobilier, aparatură electo-casnice, electronice, materiale necesare pentru cercurile de pasiuni și terapie prin artă etc.
5. Juridică
A. Avize necesare
B. Contracte clienți
C. Contracte de închiriere spații pentru prezentări, ateliere, tabere
D. Contracte de colaborare
6. Contabilitate
A. Parte economică și sponsorizări pe asociație
B. Activități pe firmă
C. Modalități de plată pentru evenimente
7. Manager
A. Colaborare cu instituții (primării, spitale, școli, licee, facultăți etc.)
B. Colaborare cu firme pentru sponsorizări și team building
C. Colaborare cu ONG-uri
D. Colaborare cu persoane fizice, oameni cunoscuți care ne pot sprijini etc.

Voluntariat într-un proiect de suflet

 

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, mă bucur să invit pe cei interesați să colaboreze ca voluntari în cadrul unui proiect amplu, care se desfășoară în Cluj-Napoca și în alte orașe din țară, precum și la „Centrul de la Ciucea”din jud. Cluj.

Este vorba de un proiect umanist, care integrează diverse activități complementare focusate pe echilibrul emoțional, apropiere umană, comunicare și reîntoarcere către noi înșine.

Activitățile vor include ateliere și prezentări pe diverse teme de interes general din medicină, psihologie, sociologie, artă, spiritualitate, lansări de carte, filmări în cadrul unor emisiuni și interviuri stradale, campanii de informare publică pentru sănătate mentală și anti-discriminare.

Orice persoane dornice de a se implica cu inima deschisă, empatice, comunicative, creative sau cu aptitudini tehnice și organizatorice, potrivite pentru activități de promovare, organizare, administrare, management, secretariat, juridice, economice, indiferent de vârstă sau statut social, sunt binevenite alături de noi.

Mi-aș dori o echipă formată din oameni entuziaști și dedicați unui efort sincer, în slujba potențialului uman care există în fiecare dintre noi și așteaptă să fie descoperit și respectat.

Pentru partea de proiect legată de “Centrul de la Ciucea”, mai jos aveți un pliant cu activitățile desfășurate acolo, într-un loc special din inima naturii : diferite tipuri de terapie, grupuri de socializare, tabere, cercuri de pasiuni comune, concerte, activități sportive, excursii, evenimente caritabile, campanii anti-discriminare, descoperire de talente, party-uri cu foc de tabără și karaoke etc.

Informații despre temele atelierelor, fotografii inedite care au surprins emoțiile celor prezenți și peisajele frumoase din munții Apuseni, în apropiere de Ciucea, precum și articole relevante pentru spiritul acestui proiect, puteți găsi accesând următoarele:

Pliant: https://issuu.com/calinpavel/docs/prezentare_asociatia_psiho-conexiun

Facebook: thereturntoyourself Blog: psihoconexiuni.wordpress.com

Blog: psihoconexiuni.wordpress.com

Pentru mai multe informații și programare pentru interviu, sunați vă rog la nr. tel. 0742-876531, lăsați-mi un mesaj privat pe facebook sau la adresa de mail cristierdei@yahoo.com

Vă mulțumesc anticipat pentru generozitate, aștept cu drag să ne cunoaștem și să ne descoperim împreună 🙂

LIVE „Între noi…” -Echilibrul psihic și imunitatea în criză

de Cristian Erdei
Primul LIVE – luni, 30 martie, începând de la ora 20, pe pagina mea de facebook: https://www.facebook.com/cristian.erdei.3
Nu acesta era contextul în care mă gândeam că vom fi din nou împreună în aceste LIVE-uri  „Între noi…”, unde timp de un an am avut atâtea experiențe interesante alături de voi 🙂
Însă trăim vremuri tulburi și e nevoie ca fiecare să contribuim, atât cât putem, la tot acest masiv proces de metamorfozare și recristalizare colectivă.
Așa că perioada mea de „a o lăsa mai moale cu lucrul” e necesar să mai aștepte și nu-mi pare rău, pentru că ceea ce se întâmplă acum va avea un impact psihologic major asupra tuturor.
În astfel de perioade, se manifestă cele mai frumoase sau cele mai urâte părți ale noastre și rareori există o cale de mijloc.
Dincolo de celelalte pericole binecunoscute, psihicul fiecăruia este redutabil pus la încercare și dezechilibrele pot avea consecințe incalculabile asupra fiecăruia dintre noi…
În aceste zile, am văzut și am auzit de toate și este evident că avem nevoie urgent și de un alt tip de igienă, pe lângă măsurile epidemiologice anti-contaminare: PSIHOIGIENA.
Imunitatea și rezistența au legături extrem de importante cu stresul distructiv și epuizarea mecanismelor psihologice de apărare.
De la teamă și îngrijorare la anxietate, panică, angoasă și teroarea morții, de la tristețe și doliu la depresie, neajutorare, lipsă de sens, apatie și nihilism, de la preocupare și responsabilitate la obsesie și control excesiv, de la suspiciune selectivă la paranoia și conspirație, de la frustrare la sentimentul pierderii libertății, de la inițiativă la radicalism și agresivitate, de la influențe bine intenționate la manipulare și teatralism.
Teama de imprevizibil și necunoscut deschide calea tendințelor dictatoriale, a celor care le știu pe toate, cu certitudini fixiste și oarbe care impresionează prin siguranță și fermitate.
E vremea să punem umărul fiecare, să cooperăm, să ne calmăm, să ne asumăm ce trăim și să folosim din această experiență tot ce poate fi benefic.
Mai multe ca oricând, nu e vremea ignoranței, a orgoliilor stupide, a conflictelor inutile, a cultului personalității și grandomaniei..
Ca să renască, omul modern are nevoie să-și recunoască propriile limitări și să respecte o experiență de viață care-i demonstrează decisiv că iluzia puterii și a controlului absolut au mereu un preț de plătit.
E vremea modestiei și a deschiderilor către schimbare…
Vă învit să fim împreună într-o serie de live-uri și ateliere în care să ne regăsim echilibrul psihic și să inspirăm celorlalți pozitivitate, curaj și asumare.
Primul LIVE pe facebook va aborda tematica echilibrului psihic și a imunității în situații de criză și va avea loc luni, 30 martie, începând de la ora 20, pe pagina mea de facebook:
Voi răspunde cu drag la întrebările voastre despre acest subiect, pe care vă rog să le aveți pregătite dinainte și vom împărtăși trăiri, emoții și mai ales soluții care să ne ajute să trecem cu bine prin toate aceste încercări.
De asemenea, vă propun să vă înscrieți alături de mine într-un grup dedicat susținerii emoționale și schimbărilor profunde individuale și colective pe care această perioadă le catalizează uimitor de alert.
Grupul este public pe facebook , se va numi: „Metamorfoze în criză” și singurul său rol este de a crea un spațiu în care oamenii să-și exprime liber și empatic transformările interioare prin care trec și care ne pot fi de folos în astfel de momente.
Critici rău intenționate, atacuri la persoană, discuții malițioase despre politică, încercări puerile de a atrage atenția și păreri dogmatice omnipotente nu respectă scopul acestui grup și nu își găsesc locul.
Avem mult de lucru și vremea jumătăților de măsură se apropie de sfârșit.
Vă aștept cu drag, sunt convins că fiecare are ceva prețios de oferit și că putem pune cu toții umărul speranței de mai bine 🙂

 

Filofobia-Teama de a iubi și atașamentul evitativ

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, vă invit la un eveniment special, cu încrederea că vom reuși să separăm două trăiri a căror asociere a făcut ravagii, așa cum veți vedea mai jos la descrierea tematicii evenimentului, în istoria sufletelor omenești: iubirea și suferința.

Mai ales, mizez pe generozitatea de a ne ajuta reciproc să înțelegem relația lor invers proporțională…știu că din asta se naște speranța și încrederea în noi și în ceilalți.

Linkul evenimentului pe facebook: https://www.facebook.com/events/2548397602079807/

Locurile sunt limitate, înscrieri și informații suplimentare la tel. 0742876531, prin mesaj privat pe facebook sau prin email la cristierdei@yahoo.com. :

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Vă invit la un eveniment în doi pași (atelier Cluj, tabără Ciucea) , cu obiective diferențiate și complementare:

–La atelierul de la Cluj va fi o parte teoretică nuanțată și câteva aplicații practice relevante pentru majoritatea celor prezenți.

–În Tabăra de la Ciucea va fi un review cu partea teoretică și foarte multe exerciții personalizate pentru fiecare, într-un context care combină terapia cu interacțiuni interesante cu oameni noi, excursii în natură și un party inedit cu karaoke.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

PARTEA I: ATELIER INTERACTIV – Cluj-Napoca

Numărul maxim de participanți: 30

Data și ora : Miercuri 11.03.2020, orele 19–22

Locația: Cafeneaua ENIGMA, etaj, Strada Iuliu Maniu nr. 12 , Cluj-Napoca

https://www.facebook.com/EnigmaCafeCluj/

Activități:
-Teorie (detaliat), discuții deschise, exemplificări, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

Cost: 90 RON

PARTEA II: TABĂRĂ -Ciucea

Data și ora : de sâmbătă 14. 03. 2020, ora 17 până duminica 15.03. 2020, ora 18.

Locația: Com. Ciucea, Str. Principală nr.133, jud. Cluj, sediul proiectului „The Return to yourself by Cristian Erdei”

Activități:
-Workshopuri
-Aplicații practice
-Foc de tabără
-Socializare
-Jocuri sportive
-Karaoke
-Party
-Excursii

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului și vor fi folosite creativ ca resurse de vindecare.

Numărul maxim de participanți: 40

Sunt disponibile GRATUIT: cazare (40 locuri), masa, servicii de internet, telefonie mobilă și locuri de parcare suficiente,

Combinația dintre terapie, natură, relaxare și apropiere umană are puterea de a crea un mediu de vindecare sufletească profundă, într-un loc special unde visele pot deveni realitate.

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe: https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometri de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi. Există multiple variante de revenire acasă cu trenul.

Cost: 250 RON

Cât despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viață care m-au adus aici:

https://www.facebook.com/tvncn/videos/cine-e%C8%99ti-tu-cristian-erdei/1461200787325696/

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei

TEMATICA EVENIMENTULUI

Unii dintre noi suntem filofobi pentru că, pur și simplu, ne pare o “afacere” mai bună decât aceea de a ne simți mereu răniți când ne apropiem de cineva.

Nu este cazul însă cu cei care se plâng mereu de faptul că lumea a devenit insensibilă, că au dat totul și nu au primit nimic înapoi, că s-au oferit “pe tavă” în relațiile lor, iar apoi s-au ales doar cu dezamăgiri și frustrări.

Desigur, nu poți să nu le dai dreptate, cel puțin într-un grad: da, e plin de oameni care îi folosesc pe ceilalți, mai mult sau mai puțin conștient, pentru a se ascunde de sentimentul de singurătate, a-și „propti” stima de sine sau a scăpa de teroarea de a nu știi ce să facă cu ei înșiși.

Dincolo de faptul că este destul de improbabil că, în tot universul, ei au rămas ultimele ființe capabile de iubire, la o analiză mai atentă, ceea ce transpare este aparent ciudat și cam trist: în spatele nemulțumirilor acestor oameni se ascunde, de fapt, propria lor capacitate redusă de apropiere de ceilalți.

Să fim atunci atât de mulți filofobi pe lumea asta? Să explice asta de ce știm atât de puține cazuri în care relațiile sunt frumoase?

Ca să răspundem, e necesar să ne punem de acord despre semnificația unuia dintre cele mai confuz interpretate sentimente din istoria umanității: iubirea.

Chiar dacă avem o grămadă de cuvinte cu sensuri foarte diferite care descriu relațiile interpersonale și caricaturile lor (atașament, dependență, dragoste, îndrăgostire, prietenie, amiciție etc.), mulți dintre noi suntem convinși că iubim, de fapt, până la cer și înapoi.

Atât de tare, încât nici măcar invidiile, răzbunările, răutățile, geloziile patologice, violențele de tot felul, infidelitățile etc. nu ne-ar schimba părerea.

Ar părea de bun simț că numai oamenii maturi emoționali pot să iubească, cei care pot să facă asta cu ei înșiși mai întâi, că nu pot să ofer ceva dacă nu prea am nimic de oferit și sunt în căutarea jumătății care să mă salveze de mine însumi, că nu îți vine să faci rău celor pe care îi iubești, că ai încredere în ei pentru că îi cunoști foarte bine, că te bucuri dacă sunt fericiți și evoluează, chiar dacă nu mai sunteți împreună etc.

Și totuși, cu toate aceste veritabile indicii firești care ne spun cum stau de fapt lucrurile, în practică confuziile sunt destul de mari și au consecințe uriașe la nivel de suferință umană profundă. De fapt, exact această suferință devine generatoare de teamă…o teamă adâncă, terifiantă, copleșitoare…teama de a iubi.

E aproape imposibil de înțeles, la prima vedere, cum generații întregi de oameni inteligenți au înghițit, de-a lungul timpului, o idee de genul: “A iubi presupune un mare risc și poate produce multă durere”…

Și totuși, filmele, melodiile, poeziile, povestirile, ca să nu mai vorbim de experiența celor apropiați și a celor mai mari “de la bloc”, abundă de exemple în care viața cuiva nu are sens fără altcineva, în care nu pot să respir fără tine, în care regret că te iubesc și sufăr ca un câine…probabil asociem iubirea cu dependența și agonia încă din primii ani ai vieții.

Stau lucrurile altfel de fapt? Au stat mereu altfel?

Pentru asta, să ne gândim la două tipuri de suferință atunci când o relație se termină:

Primul tip se referă la tristețea firească a cuiva care iubește și nu este iubit…e ca un doliu, e dor, e melancolie, e acceptarea unui final și pregătirea pentru un nou început, e despre a învăța ceva din această experiență și a evolua.

Al doilea tip este extrem de diferit: anxietate, depresie, furie, disperare, gelozie, obsesie, răzbunare, manipulare invidie, complexe de inferioritate, răni narcisice, e despre imaturitate și un copil interior nesigur și speriat, despre relații toxice, dependență și stagnare.

E greu de găsit iubire în genul ăsta de suferință, atunci când suntem măcinați în interior de conflicte nerezolvate cu noi înșine. Dar n-aș vrea să fim idealiști și să gândim în termeni de “totul sau nimic”… aș spune că, de fapt, iubește fiecare cât poate. Iar uneori, poate atât de puțin…

Teama de a iubi există pentru a încerca să ne “protejeze” de abandon, respingere și devalorizare, trăiri traumatice, unele din primii ani ai vieții în care am fost expuși în medii imperfecte în care ne simțeam neajutorați și singuri.

În realitate însă, genul ăsta de protecție este unul dintre cele mai bune exemple despre defense exagerate care, în loc să rezolve problema de care încearcă să ne apere, generează multe altele, uneori mai grave decît prima: aplatizare afectivă, izolare, pesimism, autosabotare etc.

Și aici nu e vorba doar despre relații de cuplu, ci despre toate legăturile noastre : cu oamenii, cu plantele, cu animalele, cu divinitatea, cu universul, cu noi înșine…dacă iubirea este un mod de raportare la tot ce este în jur, un fel de a fi al cuiva în interacțiunea cu viața, atunci lipsa ei explică de ce ne simțim uneori atât de deconectați și străini.

Da, cred că lucrurile au stat mereu altfel: nu, nu iubirea ne face să suferim, ci absența ei…

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect interesant şi destul de frecvent în zilele noastre.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂

Frica de eșec și teama de succes

de Cristian Erdei

Chinuitoare și des întâlnite, aceste temeri alungă din noi orice urmă de creativitate și progres individual…tocmai protecția excesivă de greseală generază cea mai apăsătoare formă de vinovație: aceea de a nu fi încercat să fim ceea ce ne-am dorit și am intuit că putem să fim.

Linkul evenimentului pe facebook: https://www.facebook.com/events/631939137599625/

…nemulțumit că nu faci mai mult?
…nu începi nimic de teamă că greșești?
…nu termini ceva pentru că „nu are rost”?
…te sperie succesul și nu știi de ce?

Locurile sunt limitate, înscrieri și informații suplimentare la tel. 0742876531, prin mesaj privat pe facebook sau prin email la cristierdei@yahoo.com.

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Vă invit la un eveniment în doi pași (atelier Cluj, tabără Ciucea) , cu obiective diferențiate și complementare:

–La atelierul de la Cluj va fi o parte teoretică nuanțată și câteva aplicații practice relevante pentru majoritatea celor prezenți.

–În Tabăra de la Ciucea va fi un review cu partea teoretică și foarte multe exerciții personalizate pentru fiecare, într-un context care combină terapia cu interacțiuni interesante cu oameni noi, excursii în natură și un party inedit cu karaoke.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

PARTEA I: ATELIER INTERACTIV – Cluj-Napoca

Numărul maxim de participanți: 30

Data și ora : Miercuri 04.03.2020, orele 19–22

Locația: Cafeneaua ENIGMA, etaj, Strada Iuliu Maniu nr. 12 , Cluj-Napoca

https://www.facebook.com/EnigmaCafeCluj/

Activități:
-Teorie (detaliat), discuții deschise, exemplificări, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

Cost: 90 RON

PARTEA II: TABĂRĂ -Ciucea

Data și ora : de sâmbătă 07. 03. 2020, ora 17 până duminica 08.03. 2020, ora 18.

Locația: Com. Ciucea, Str. Principală nr.133, jud. Cluj, sediul proiectului „The Return to yourself by Cristian Erdei”

Activități:
-Workshopuri
-Aplicații practice
-Foc de tabără
-Socializare
-Jocuri sportive
-Karaoke
-Party
-Excursii

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului și vor fi folosite creativ ca resurse de vindecare.

Numărul maxim de participanți: 40

Sunt disponibile GRATUIT: cazare (40 locuri), masa, servicii de internet, telefonie mobilă și locuri de parcare suficiente,

Combinația dintre terapie, natură, relaxare și apropiere umană are puterea de a crea un mediu de vindecare sufletească profundă, într-un loc special unde visele pot deveni realitate.

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe: https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometri de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi. Există multiple variante de revenire acasă cu trenul.

Cost: 250 RON

Cât despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viață care m-au adus aici:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei

TEMATICA EVENIMENTULUI

Această întâlnire își propune să răspundem împreună, printr-un dialog personalizat, empatic și sincer, la câteva întrebari esențiale:

Cum putem ajunge la un concept individualizat al greșelii, care are sens pentru noi înșine și ne invită la dezvoltare și nu la defensivitate și stagnare?

Cum transformăm interior eșecul într-un proces de învățare?

Cum renunțăm la comparații globale interumane și ne raportăm mai mult la comparațiile cu noi înșine, tinând cont de fluiditatea și etapele firești ale vieții?

Cum acceptăm mai tolerant greșelile altora, fără ca asta să ne facă să ne simțim amenințați sau iritați și fără să ne pună în pericol în fața comportamentelor nocive ale celor din jur?

Mulți dintre noi ne raportăm deseori la ideea de eșec ca și cum ar exista undeva un set de criterii bine stabilite și de necontestat privitoare la ceea ce ar trebui să facem cu propria viată.

Iar atunci când aceste standarde nu sunt atinse, simțim acel gust amar, într-un halou de teamă, rușine, autodezamagire, vinovație și tristețe, care generează ulterior o teamă cumplită: de ratare, de regret…de eșec.

Dar cine oare deține adevarul absolut legat de direcția fiecaruia în propria existența?

Și conform căror argumente imbatabile, un măturator de stradă a pierdut în bătălia asta, comparativ cu un coleg de generație „de succes”?

Ce înseamnă, mai exact, să avem succes?

E posibil oare ca, orice am face și oricâte am pierde, chiar dacă nu avem două facultați, nu știm trei limbi străine și nu conducem mașini scumpe, să nu putem fi lipsiți vreodată de valoarea intrinsecă a unei ființe umane?

E posibil să ne simțim bine cu noi înșine chiar daca n-am bifat toată lista cu valorile societații actuale?

Lucrurile astea vin de departe, din familiile în care n-am simţit iubire, din şcolile în care am fost mereu comparaţi unii cu alţii, uitând că singura comparaţie este cu noi înşine, din joburile cu ierarhii în care nu putem comunica şi ne judecăm după funcţii, din superficialitatea relaţiilor de cuplu care au devenit prea frecvent tranzacţii corporale sau afaceri materiale.

Teama de greseală, regret și eșec ne poate paraliza realmente în cel mai important drum: catre noi insine.

Poate și pentru că groaza de a încerca să dăm viată unei idei proprii ne blochează și ne fortează să trăim ideile și viziunea celorlalti, care par mai sigure și pentru care nu e nevoie să ne asumăm nici un fel de responsabilitate.

Puține lucruri sunt însă mai triste ca incapacitatea de a-ți trăi plenar propria viață, propriul fel de a fi, cu bune si rele.

Frica excesivă de eroare alungă din noi orice urma de creativitate și progres individual, iar atunci se prefigurează un cerc vicios extrem de distructiv: tocmai protecția disproporționată de greseală generază cea mai apăsătoare formă de vinovație: aceea de a nu fi încercat să fim ceea ce ne-am dorit și am intuit că putem să fim.

Ca în orice defensă dezadaptativă, încercarea de a „rezolva” în acest fel problema generează ulterior mult mai multe probleme, din ce în ce mai grave.

În definitiv, faptul că nu suntem perfecți, aparent paradoxal, ne poate apropia ca ființe umane, poate mai mult decat realizarile fiecaruia dintre noi.

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect interesant şi destul de frecvent în zilele noastre.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂

Anxietatea de sănătate-Somatizarea și teama de boli

de Cristian Erdei

Anxietatea de sănătate are costuri enorme şi perfide; e ca şi cum, în dorinţa de a fi nemuritori şi veşnic sănătoşi, sacrificăm tocmai lucrul care contează cel mai mult: posibilitatea de a ne bucura de viață… 🙂

Locurile sunt limitate, înscrieri și informații suplimentare la tel. 0742876531, prin mesaj privat pe facebook sau prin email la cristierdei@yahoo.com. :

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Linkul evenimentului pe facebook: https://www.facebook.com/events/1055365894819796/

Vă invit la un eveniment în doi pași (atelier Cluj, tabără Ciucea) , cu obiective diferențiate și complementare:

–La atelierul de la Cluj va fi o parte teoretică nuanțată și câteva aplicații practice relevante pentru majoritatea celor prezenți.

–În Tabăra de la Ciucea va fi un review cu partea teoretică și foarte multe exerciții personalizate pentru fiecare, într-un context care combină terapia cu interacțiuni interesante cu oameni noi, excursii în natură și un party inedit cu karaoke.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

PARTEA I: ATELIER INTERACTIV – Cluj-Napoca

Numărul maxim de participanți: 30

Data și ora : Miercuri 26.02.2020, orele 20–23

Locația: Cafeneaua ENIGMA, etaj, Strada Iuliu Maniu nr. 12 , Cluj-Napoca

https://www.facebook.com/EnigmaCafeCluj/

Activități:
-Teorie (detaliat), discuții deschise, exemplificări, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

Cost: 90 RON

PARTEA II: TABĂRĂ -Ciucea

Data și ora : de sâmbătă 29. 02. 2020, ora 17 până duminica 01. 03. 2020, ora 18.

Locația: Com. Ciucea, Str. Principală nr.133, jud. Cluj, sediul proiectului „The Return to yourself by Cristian Erdei”

Activități:
-Workshopuri
-Aplicații practice
-Foc de tabără
-Socializare
-Jocuri sportive
-Karaoke
-Party
-Excursii

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului și vor fi folosite creativ ca resurse de vindecare.

Numărul maxim de participanți: 40

Sunt disponibile GRATUIT: cazare (40 locuri), masa, servicii de internet, telefonie mobilă și locuri de parcare suficiente,

Combinația dintre terapie, natură, relaxare și apropiere umană are puterea de a crea un mediu de vindecare sufletească profundă, într-un loc special unde visele pot deveni realitate.

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe: https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometri de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi. Există multiple variante de revenire acasă cu trenul.

Cost: 250 RON

Cât despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viață care m-au adus aici:

https://www.facebook.com/tvncn/videos/cine-e%C8%99ti-tu-cristian-erdei/1461200787325696/

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei

TEMATICA EVENIMENTULUI

Somatizările sunt acele simptome fizice care au, de fapt, o cauză psihică și care sunt des confundate cu manifestarile unor boli grave, chiar letale.

„Orice schimbare în corp este totdeauna un semn că se întâmplă ceva grav cu sănătatea mea”

„Trebuie să fiu mereu atent la cele mai mici simptome, pentru ca să descopăr din timp dacă ceva nu este în regulă în organismul meu, înainte de a fi prea târziu să mai pot face ceva”

„Cu cât trec prin mai multe consulturi şi analize medicale, cât mai detaliate, cu atât voi descoperi la timp o eventuală boală ”

„Dacă medicul îmi recomandă să fac investigaţii, atunci sigur este convins că sufăr de ceva grav”

„Ceilalţi sunt inconştienţi să fie atât de delăsători şi indiferenţi cu propria sănătate”

„Trebuie să verific în permanenţă semnalele corpului meu: pulsul, tensiunea, greutatea etc.”

„Dacă ajung să am o boală gravă, toate planurile mele de viitor se năruie, nimic nu mai are sens, voi fi mereu trist, speriat şi voi fi privit ca o persoană inferioară celorlalţi”

„Bolile pot fi complet prevenite dacă sunt foarte atent cu mine”

„Doar dacă am certitudinea că sunt sănătos pot să fiu liniştit”

„Nu pot avea încredere în medici, medicină şi trebuie să fiu mereu în gardă să nu se greşească”

„Este extrem de important să prezint cu lux de amănunte toate simptomele când fac un consult medical, pentru ca nu cumva medicului să-i scape ceva, şi mă enervează atunci când nu sunt ascultat până la capăt”

„Am o boală atât de gravă şi de rară, încât doctorii nu au putut să o diagnosticheze încă”

„Sănătatea e cea mai importantă şi niciodată nu poţi fi destul de precaut”

„Mi-e ciudă pe bolile celor din familia mea; aproape sigur mi se vor transmite genetic”

„Nimeni nu mă mai crede că pot fi bolnav, nimeni nu mă înţelege şi nu ştie cât de mult sufăr, îmi spun că exagerez şi dacă e să mă îmbolnăvesc într-adevăr, nici nu-şi vor da seama pentru că vor crede că iar fabulez”

„Dacă am palpitaţii, simt apăsare sau durere în piept, am ceva grav la inimă, pot să fac un infarct”

„Dacă simt o umflătură sub piele sau îmi apare o pată, e foarte posibil să fie cancer”

„Dacă ameţesc, îmi pierd echilibrul, am senzaţia de leşin, slăbiciune în picioare, simt amorţeli şi furnicături în corp, poate am o tumoră la creier, scleroză multiplă sau am făcut un accident vascular cerebral”

„Slăbirea în greutate e un semn de cancer”

„Un nod în gât sau o tuse care nu dispare repede pot fi simptomele unei tumori maligne”

„Dacă fac sex, există un mare risc să mă îmbolnăvesc de SIDA, sifilis sau hepatită cronică”

Mai sus sunt câteva din gândurile şi concepţiile de viaţă ale acelora care suferă de anxietate de sănătate, bazate pe interpretări eronate ale unor senzaţii fizice drept semne de maladii severe.

Termeni mai vechi precum „ipohondrie/ hipocondrie”, „bolnavul închipuit”, „isterie”, n-au făcut decât ca aceşti oameni să fie priviţi cu şi mai multă neîncredere, ironie şi superficialitate de cei din jur, ceea ce a dus, în final, la o agravare a simptomelor fizice care provin, de fapt, dintr-un disconfort psihic.

Îngrijorări permanente legate de o posibilă îmbolnăvire, în ciuda asigurărilor de la medici că totul este în regulă.

Iluzia că odată cu rezultatul bun al unei investigaţii, coşmarul va lua sfărşit şi ne vom linişti.

Apoi, dezamăgirea că, după o perioadă scurtă de timp, simptomele reapar, se mută ameţitor de la o parte a corpului în alta.

Acum ne îngrijorăm pentru un cancer, pentru ca după o vreme să ne temem că avem probleme grave cu plămânii, apoi cu inima şi…nu se mai termină.

O dictatură a raţiunii care priveşte corpul ca pe un computer, o imposibilitate de a ne simţi sănătoşi, în loc de a gândi că suntem sănătoşi, şi o încrâncenare de a crede că putem ajunge doar prin logică la ceritudinea că nu suntem în pericol.

Iar mintea ne aduce aminte mereu şi mereu : „Dar dacă ai asta şi aia, uite, există simptome şi există posibilitatea să fie începutul unor boli grave”.

Şi mintea are dreptate, dacă nu ar omite ceva esenţial: că nu suntem şi nu vom fi niciodată doar un sistem de organe interne, că avem şi un psihic, care e departe de a fi doar minte, că nu le putem explica pe toate şi asta e ok şi e frumos şi face parte dintr-un mister care ne umple viaţa şi că putem trăi cu adevărat chiar dacă va exista mereu un procent de risc asumabil că ne vom îmbolnăvi într-o zi.

Până la urmă, de murit vom murii cu toţii, dar câţi dintre noi trăiesc cu adevărat?

Analize peste analize, concedii medicale nenumărate, o stare de rău permanentă, bani irosiţi în goana după imposibila garanţie de 100% că nu există şi nu va exista o boală gravă, ne pot transforma existenţa într-un stres permanent, care duce la deterioarea dramatică a vieţii familiale, profesionale şi sociale.

Lipsa de conştientizare sau neputinţa de a simţi şi exprima ceea ce ne supără pe plan psihologic, dar în schimb o grămadă de simptome fizice care apar după conflicte cu ceilalţi şi stresurile vieţii cotidiene.

De la manifestările caracteristice colonului iritabil (senzaţie de balonare, greaţă, diaree sau constipaţie, crampe şi zgomote abdominale), simptome din sfera sexualităţii( indiferenţă sexuală, disfucţie erectilă sau ejaculatorie, menstruaţii neregulate, dureroase, cu sângerări abundente, dureri în timpul actului sexual etc.), până la dureri în tot corpul, migrene, oboseală, insomnie, scăderea apetitului alimentar şi a greutăţii corporale, toate ne îngrijorează şi ne constrâng să le dăm atenţie.

De multe ori, aceste simptome pot fi chiar manifestări „mascate” ale unor tulburări psihice precum anxietatea şi depresia, la persoane care au dificultăţi mari de a simţi şi exprima problemele sufleteşti.

Deseori, în istoricul îndepărtat de viaţă regăsim experienţe neplăcute legate de sănătatea noastră sau a celor apropiaţi (boli grave sau decese în familie, cu ideea că ar fi putut fi o salvare dacă ar fi existat o atenţie şi o îngrijire medicală mai bună, internări în spital la vârste mici, episoade de dureri fizice intense etc).

Cei din jur nu ne mai înţeleg, iritaţi de simptomele şi grijile care nu se mai termină, obosiţi, derutaţi şi îngrijoraţi pentru că-i folosim să ne liniştească în permanenţă că nu suntem bolnavi.

„Cum arăt, nu-i aşa că sunt mai palid, oare am slăbit, eşti sigur că nu am ceva grav, tu ai avut simptome din astea? „ sunt întrebări adresate celor dragi, în disperarea de a ne calma măcar pentru câteva momente.

O atenţie exagerată asupra propriului corp, care ne face să surprindem cele mai fireşti senzaţii fizice, pe care le credem drept manifestări ale unor boli grave.

O imagine în ochii celorlalţi de oameni posaci, egoişti, preocupaţi doar de ei înşişi, vorbind mereu şi mereu despre boli, care nu se mai bucură de viaţă şi se retrag într-un închisoare a maladiilor şi a suferinţei.

O întreagă farmacie în casă, cu medicamente de toate soiurile pe care le purtăm mereu după noi: „Dacă ni se face rău din senin?”

În cazuri grave, certuri cu doctorii pe care îi acuzăm că nu sunt destul de atenţi sau chiar încercăm să-i convingem să ne opereze pentru boli pe care ei nu cred că le avem.

Iar apoi groaza de a le mai cere ajutorul, ştiind că îi obosim şi ajung să ne privească cu antipatie, ceea ce ne întăreşte teama că vom fi trataţi cu superficialitate şi vom pierde şansa de a depista la timp dacă suferim de vreo boală.

Un cerc vicios, iar apoi consecinţele pe termen lung: depresie, izolare, neîmplinire, neputinţa de a realiza ceea ce visam şi de a fi aproape celor pe care îi iubim.

Anxietatea de sănătate are costuri enorme şi perfide; e ca şi cum, în dorinţa de a fi nemuritori şi veşnic sănătoşi, sacrificăm tocmai lucrul care contează cel mai mult: posibilitatea de a ne bucura de o viaţă împlinită, acceptând că nimeni nu ştie cu exactitate când şi cum va pleca dintre noi.

Haideţi să ne eliberăm de sub imperiul anxietăţii şi să găsim împreună soluţii pentru a depăşi toate aceste probleme.

Până la urmă, avem la îndemână o mulţime de strategii de vindecare şi o multitudine de tratamente eficiente, începând cu psihoterapiile cele mai avansate.

Nu există nici o îndoială că aceste suferinţe pot fi lăsate în urmă, dacă vrem şi credem că putem fi ajutaţi. Şi, mai ales, dacă înţelegem că e nevoie să ne implicăm activ în propriul demers de corectare a unor mecansime de gândire eronate.

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect interesant şi destul de frecvent în zilele noastre.

Toţi cei care vor participa, doar dacă doresc, vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă şi întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂

Depresia-Metode practice de prevenire și vindecare

de Cristian Erdei

Aparent paradoxal, depresia poate fi ocazia pentru schimbări interioare surprinzătoare și șansa de a deveni mai profunzi, mai întregi și mai empatici ca ființe umane  🙂

Locurile sunt limitate, înscrieri și informații suplimentare la tel. 0742876531, prin mesaj privat pe facebook sau prin email la cristierdei@yahoo.com. :

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Linkul evenimentului pe facebook:

https://www.facebook.com/events/200180871038834/
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Crezi că depresia e un semn de slăbiciune sau o invitație la schimbare?

Care sunt simptomele și semnele la care e nevoie să fim atenți ?

Ce diferențiază depresia de stări obișnuite de tristețe și apatie?

Cum putem preveni și atenua din timp riscurile?

Ce putem face pentru cei dragi care se confruntă cu astfel de probleme?

În ce fel e mai eficient să comunicăm cu o persoană depresivă?

Cum ieșim dintr-o depresie?

Provocarea acestei întâlniri constă în a reuși să transformăm, în noi și în cei din jur, trăirile interioare din sfera depresiei, în ocazia unor schimbări interioare surprinzătoare și în șansa de a deveni mai profunzi, mai întregi și mai empatici ca ființe umane.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Vă invit la un eveniment în doi pași (atelier Cluj, tabără Ciucea) despre prevenirea stărilor depresive și despre modul în care putem să ajutăm persoanele aflate în depresie.

Fiecare dintre cei doi pași urmărește aceeași temă, cu obiective diferențiate și complementare:

–La atelierul de la Cluj va fi o parte teoretică nuanțată și câteva aplicații practice relevante pentru majoritatea celor prezenți.

–În Tabăra de la Ciucea va fi un review cu partea teoretică și foarte multe exerciții personalizate pentru fiecare, într-un context care combină terapia cu interacțiuni interesante cu oameni noi, excursii în natură și un party inedit cu karaoke.

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

PARTEA I: ATELIER INTERACTIV – Cluj-Napoca

Numărul maxim de participanți: 30

Data și ora : Miercuri 19.02.2020, orele 19,30–22

Locația: Cafeneaua ENIGMA, etaj, Strada Iuliu Maniu nr. 12 , Cluj-Napoca

https://www.facebook.com/EnigmaCafeCluj/

Activități:
-Teorie (detaliat), discuții deschise, exemplificări, soluții, jocuri de rol, întrebări și răspunsuri.

Cost: 90 RON

PARTEA II: TABĂRĂ -Ciucea

Data și ora : de sâmbătă 22. 02. 2020, ora 17 până duminica 23. 02. 2020, ora 18.

Locația: Com. Ciucea, Str. Principală nr.133, jud. Cluj, sediul proiectului „The Return to yourself by Cristian Erdei”

Activități:
-Workshopuri
-Aplicații practice
-Foc de tabără
-Socializare
-Jocuri sportive
-Karaoke
-Party
-Excursii

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului și vor fi folosite creativ ca resurse de vindecare.

Numărul maxim de participanți: 40

Sunt disponibile GRATUIT: cazare (40 locuri), masa, servicii de internet, telefonie mobilă și locuri de parcare suficiente,

Combinația dintre terapie, natură, relaxare și apropiere umană are puterea de a crea un mediu de vindecare sufletească profundă, într-un loc special unde visele pot deveni realitate.

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe: https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometri de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi. Există multiple variante de revenire acasă cu trenul.

Cost: 250 RON

Cât despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viață care m-au adus aici:

https://www.facebook.com/tvncn/videos/cine-e%C8%99ti-tu-cristian-erdei/1461200787325696/

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei

––––––––––––––––––––––––––––––––

DESCRIEREA TEMATICII EVENIMENTULUI

“ Niciodată nu va fi bine”, ” Numai mie mi se întâmplă” etc., sunt câteva din gândurile automate negative ce fac parte din tabloul unei tulburări psihice frecvente și chinuitoare: depresia.

Spontane, repetitive, reactive la anumite evenimente, aceste gânduri trec des neobservate și nu iau în considerare nici un contra-argument, de aceea pot părea credibile și raționale.

De exemplu, faptul că cineva întârzie la o întâlnire este interpretat direct drept indiferență: “Nu-i pasă de mine”.

La o privire mai atentă, aceste presupuneri se bazează pe o multitudine de distorsiuni logice, care direcționează spre un anumit fel de a vedea lucrurile:

“Cititul gândurilor” : “Șeful e încruntat, e sigur nemulțumit de mine”

“Cititul viitorului”: “Nu voi reuși la examen”

Exagerarea detaliilor negative: “Am anulat o întâlnire, deci n-am lucrat nimic toată ziua”

Suprageneralizarea: “Dacă ea m-a părăsit, toate femeile o vor face”

Auto-învinovățirea irațională: “Copilul s-a lovit pentru că sunt un părinte rău”

Gândirea în “alb și negru”: “N-am câștigat concursul, nu valorez nimic”

Gândirea emoțională: “Mă simt vinovat, deci sigur am greșit ceva”

Descalificarea reușitelor: “Am obținut jobul doar pentru că șeful a fost în toane bune”

E ca și cum persoana încearcă mereu să-și confirme un soi de “adevăruri fundamentale” despre sine, despre oameni, despre viitor : “Sunt incompetent”etc.

Aceste particularități de interpretare apar precoce, sunt consecința mediului, a experiențelor de viață și se pot activa în contextul unor evenimente care au legătură cu acele „adevaruri” despre noi înșine, despre ceilalalți și despre viață în general, care structureaza veritabile scheme cognitive autodistructive.

De exemplu, abandonul mamei în copilărie, apoi eșecuri relaționale în perioada adolescenței, pot configura ideea: “Sunt de neiubit”.

Peste ani, această paradigmă devine “vie” în contextul unui conflict în căsnicie: apar distorsiuni logice în interpretarea unor evenimente: “Soția e supărată pe mine, deci sunt un ratat”, iar apoi o cascadă de gânduri automate negative: “Nu mă vrea nimeni”etc.

Tristețea și autoblamarea împing treptat persoana în izolare, un cerc vicios ce agravează o stare depresivă deja instalată.

Fără să-și dea seama, individul devine creatorul unor scenarii (“profeții auto-împlinite”), în care se confirmă propria imagine defavorabilă: câțiva prieteni sună pentru a ieși în oraș, el refuză repetat găsind scuze care să mascheze lipsa de chef; ulterior, invitațiile încetează, iar concluzia pare de neclintit : “Nimeni nu mă caută, e clar că sunt de neiubit”

Poate va sunt familiare, vouă sau celor apropiaţi, câteva din următoarele simptome:

Tristeţe, apatie, iritare, sentimente de lipsa de sens, interes, plăcere şi chef de viaţă, pesimism, monotonie, inutilitate, vinovăție, devalorizare, îngrijorare pentru un viitor incert, plâns facil, criticism, perfecționism, idei de sinucidere, gânduri obsesive, indecizie, retragere socială, probleme de memorie si concentrare, insomnie sau somn excesiv, nelinişte sau lentoare, oboseală, lipsă de energie, creşterea sau scăderea apetitului alimentar şi a greutăţii corporale, scăderea libidoului, constipaţie etc.

Erorile de gândire pot fi identificate și corectate: depresia poate să fie vindecabilă, iar decizia de a apela la ajutor de specialitate, atunci când este cazul, poate readuce speranța că viața merită trăită cu adevărat.

În ultimă instanţă, o depresie al cărei mesaj a fost corect înţeles, poate transforma profund şi pozitiv viaţa unei persoane.

Iată și un articol mai „ciudat” din trecut, în ton cu tema:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/2013/03/02/in-depresie/

Acest eveniment este destinat celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Toţi cei care vor participa vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de stări sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să le prevină sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂