Timpul omului întreg

Reprezentativ

Manifest al mişcării de reconciliere, unificare şi cooperare

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este omul-vechi.jpg

de Cristian Erdei

Rezumatul articolului

Timp de lecturare: 3 minute

Acest articol reprezintă, în esenţă, o invitaţie adresată tuturor de a ne fi alături într-o mişcare umanistă dedicată unor schimbări individuale şi colective de o amplitudine colosală, pe care le putem trăi doar în cele mai importante momente de răscruce din istorie.

Omului nou, la a cărui naştere asistăm în prezent, într-o perioadă a provocărilor care zguduie omenirea din temelii, i se cere să fie, în primul rând, un om întreg, iar sensul acestei pandemii este legat de necesitatea unui proces de reconciliere, unificare și cooperare pe multiple planuri.

Situaţia actuală ne cere rezolvarea unui conflict ce opune, pe de o parte, nevoia fundamentală de evoluție umană individuală şi implicit colectivă, iar pe de altă parte toate barierele de mentalitate, inerție și ignoranță care se opun acestei schimbări inevitabile.

Frământările şi crizele sociale din prezent subliniază extrem de relevant nivelul de conflictualitate din populaţia generală, iar teama de incertitudine şi propria nesiguranţă deschid drumul către inflexibilitate, violență și extremism.

Ne certăm pentru că purtăm sau nu mască, pentru că ne facem sau nu vaccin, pentru că credem sau nu în virus şi în conspiraţii, pentru că suntem atei sau credincioşi de un fel sau altul.

Dependent de el însuşi, omul modern atotputernic şi suficient sieşi se simte ameninţat de semenii săi, pe care-i suspectează că vor să-i invadeze şi să-i fure propria lume, singura unde crede că se poate simţi liber.

De aici o însingurare şi o declaraţie de ne-nevoie de nimeni, precum şi o tenacitate dogmatică de a fi obtuz la ideile altora, încapsulat într-o indisponibilitate emoţională ce-l întoarce cu spatele la lume, privită totuşi cu coada ochiului suspicios şi îngrijorat.

Problemele noastre psiho-sociale şi spirituale mai vechi, cum sunt relaţiile toxice, măştile sociale şi distanţarea sufletească, se manifestă acum concret, în plan biologic, prin modalităţile de transmitere a bolii şi cele de prevenţie împotriva răspândirii ei.

Aceste „pete oarbe” din noi înşine se opun progresului care stă la baza dinamicii existenţei umane, conflictul interior şi blocajul consecutiv care rezultă din el “atrăgând” experienţa pandemiei şi „căutând” soluţii în lecţia necesară dată omenirii de o problemă de sănătate publică care generează multiple crize.

Pandemia ne împinge spre necesitatea izolării, ca un prilej mult amânat de întâlnire cu noi înşine, ne reaminteşte de grija pentru cei vulnerabili, ne invită la egalitate şi cooperare, la renunţarea la superficialitate, consumerism şi conformism, la revenirea la o viaţă mai simplă şi la reuniunea cu natura, la recunoştinţa pentru tot ceea ce credeam că ne aparţine de la sine etc.

La nivel individual este nevoie de o integralitate bio-psiho-socio-spirituală, care să ne readucă sentimentul că suntem fiinţe umane complete şi nu scindate în părţi care au pierdut conexiunea.

E timpul reconcilierii cu universul din care facem parte şi a demolării graniţelor de mentalitate care ne fac să devenim aroganţii stăpâni ai altor forme de viaţă.

E timpul împăcărilor şi a iubirii de sine şi de ceilalţi, înţelese ca fiind posibile doar împreună, a modestiei şi onestităţii.

E timpul reconcilierilor și privirii din mai multe perspective, a deschiderii şi aducerii laolaltă a tuturor descoperirilor din domeniile cunoașterii, a înfrățirii și colaborării.

Ştiinţific, psihologic, social, educaţional, politic, economic, juridic, cultural, această pandemie ne provoacă la muncă în echipă, la diversitate conectivă, la acceptare necondiţionată, empatie şi autenticitate.

Doar cu un nou tip de creativitate, care îmbină știința şi spiritualitatea, rațiunea şi emoția, logica şi intuiţia, realitatea şi imaginaţia, ne putem ridica la înălțimea provocărilor acestei perioade şi la nivelul de a saluta cu entuziasm mesajul timpurilor care vin.

“Metoda hibridizării”este o metodă integrativă de vindecare interioară, precum şi o abordare filosofică a lumii, ce presupune interpretarea un fenomen din mai multe perspective diferite, care se reflectă una în alta şi care formează în final o imagine mult mai profundă despre acel fenomen, comparativ cu fiecare perspectivă izolată.

Rezultatul acestei abilități de a observa multitudinea de planuri paralele și corespondente este reconcilierea, unificarea şi cooperarea tuturor părţilor noastre care se potenţează reciproc.

Ce putem face împreună?

Înainte de toate, este esenţial să încercăm să trăim fiecare, pe plan individual, această mişcare umanistă.

Haideţi să ne deschidem tuturor părţilor noastre interioare, pe care să le conştientizăm şi să le acceptăm, apoi să le înţelegem şi să le şlefuim, în aşa fel încât să se hibridizeze unele cu altele, într-un întreg armonios şi autentic.

E timpul să ne oprim din certuri distructive şi răstigniri colective în care ne exorcizăm proprii demoni interiori, crezând că ne suntem duşmani doar pentru că avem puncte de vedere diferite, pe care le vedem ameninţătoare.

Îmi doresc multe acţiuni şi activităţi în care să fim alături: o emisiune neconvenţională unde să arătăm că oameni cu păreri foarte diferite pot coopera şi pot empatiza ca fiinţe umane, o revistă în care să ne împărtășim ideile, lansări de carte, live-uri, ateliere şi tabere în care să lucrăm la părţile din noi pe care le respingem, manifestări artistice şi mitinguri pentru reconciliere, unificare şi cooperare etc.

Vă propun să vă înscrieţi şi pe grupurile pe care le-am înfiinţat pe facebook: “Voluntari de suflet”, “Metamorfoze în criză”, “Open for friendship”, grupurile de pasiuni şi terapie prin artă, unde putem fi alături, ca voluntari sau simplii participanţi, în toată această campanie umanistă de evoluţie individuală şi colectivă.

O descriere nuanţată a tuturor acestor idei o găsiţi în cartea mea, care este în curs de apariţie şi pe care aştept cu drag să o cunoaşteţi.

Vor urma curând şi alţi paşi, până atunci vă invit să ne aducem contribuţia fiecare dintre noi la promovarea acestui material, prin distribuirea pe reţelele de socializare, prin facilitarea unui interviu la posturi de televiziune şi radio sau a unui articol în diverse publicaţii, unde să vorbim despre un “wind of change” pe care nu-l mai putem ignora şi care ne invită la transformări benefice şi mult aşteptate.

Voi posta şi alte materiale despre acest subiect pe paginile de facebook “Cristian Erdei”, “The return to yourself by Cristian Erdei”, “Dr. Cristian Erdei”, precum şi pe alte reţele de socializare unde vă invit să ne urmăriţi.

Articolul extins

Timp de lecturare: 15 minute

Am căutat mult o formă coerentă în care să pot exprima cele ce urmează, pornind de la materialul brut al unor intuiţii şi frânturi de idei surprinzătoare, ce-şi pregătesc naşterea de multă vreme.

Am ales să scriu un articol mai lung, deşi ştiu că nu sunt la modă în lumea grăbită a omului modern, în speranţa de a putea condensa sintetic toate ideile pe care le-am cuprins nuanţat într-o carte dragă sufletului meu, care va apărea în curând.

Doar citit integral, acest material poate face sens şi e capabil să provoace o o schimbare importantă şi benefică de perspectivă, în perioada complicată pe care o traversăm cu toţii.

Ştiu că nu sunt singurul prin care curg gândurile care urmează, iar asta îmi dă încrederea şi curajul de a vi le împărtăşi, ca un prim pas spre realizarea unei viziuni pe care o putem înfăptui doar împreună.

Vă propun aşadar să fim alături într-o mişcare umanistă dedicată transformărilor evolutive extraordinare care ne aşteaptă, unde fiecare avem un cuvânt de spus şi o contribuţie indispensabilă.

La finalul acestui articol, voi detalia felul în care putem colabora în acest proiect amplu, care aparţine tuturor.

Am avut mereu oroare de cuvintele mari…le-am simţit ca o acrobaţie pe sârmă, sfidând un echilibru delicat între graniţele penibilului şi ale realităţii.

Cu toate acestea, mărturisesc că am ajuns, după o perioadă lungă de reflexie, la certitudinea că trăim acum timpurile unor schimbări individuale şi colective de o amplitudine colosală, cum se întâmplă doar în cele mai importante momente de răscruce din istorie.

Simt de multă vreme, poate ca mulţi dintre voi, că ceva pluteşte în aer, ca o tensiune nedesluşită ce depăşeşte vieţile personale ale fiecăruia, iar atunci când a început pandemia am reacţionat ciudat, cu un amestec de îngrijorare şi un entuziasm greu de înţeles într-o perioadă ca aceasta.

Uitându-mă în urmă însă, lucrurile se leagă, pentru că am avut presimţirea unor transformări sufleteşti profunde şi necesare de multă vreme.

Ca întotdeauna când ceva important se înfiripă, dar rămâne încă neclar în ce fel anume, m-am găsit o vreme confuz şi neliniştit, pentru ca treptat, pe măsură ce ceaţa s-a risipit, să pot găsi înţelegeri şi explicaţii care să aibă noimă pentru lucrurile pe care vreau să vi le spun.

Voi susţine următoarea idee centrală: sensul acestei experienţe, a unei pandemii care afectează lumea întreagă, este legat de necesitatea unui proces de unificare pe multiple planuri.

Desigur, tema unificării ca direcţie evolutivă este eternă, dar ea se realizează în paşi succesivi şi în anumite contexte speciale, iar eu voi încerca să argumentez, atât cât mă pricep, că acum suntem martorii tocmai unui asemenea context.

În primul rând, cred că am trăit mulţi dintre noi, în aceste luni, absurdul unor interpretări unilaterale şi extreme, începând de la orgolii ştiinţifice până la teorii conspirative paranoice.

Pentru mine, a devenit clar că o abordare pur raţională şi strict medicală a acestei probleme este depăşită de complexitatea provocărilor prin care trecem, la fel cum alte abordări singulare de tip psiho-social sau spiritual, care nu ţin cont de realitatea medicală, sunt la fel de insuficiente.

Dar dacă singurul mod în care putem rezolva această problemă este printr-un efort de unificare a tuturor resurselor de vindecare din interiorul şi exteriorul nostru, atât raţionale, cât şi emoţionale şi intuitive?

Şi dacă acest tip de metodă integrativă, pe care am denumit-o simbolic “metoda hibridizării”, ce presupune reconcilierea, unificarea şi cooperarea tuturor părţilor noastre care se potenţează reciproc, reprezintă de fapt o schimbare mult aşteptată căreia i-a venit vremea şi care este cerută urgent tocmai de această pandemie care ţine în şah o întreagă planetă?

E posibil să asistăm, chiar dacă pare greu de crezut, la naşterea unui om nou, care să-l respecte, să-l continue şi să-l întregească pe cel vechi, înspre convergenţa tuturor direcțiilor anterioare de evoluție?

Ideea omului nou mi-a trecut prin minte după ce am auzit o interpretare inspirată, referitoare la felul cum pandemia de ciumă din Evul mediu a fost catalizatorul care a grăbit începerea perioadei Renaşterii şi a Iluminismului, cu toate schimbările evolutive majore care au avut loc.

Evident, conceptul omului nou a intersectat istoria în multe din momentele ei importante unde existau salturi evolutive majore şi a reprezentat un subiect central pentru mulţi din gânditorii acelor vremuri.

Doar că acest om nou nu a fost mereu în acord cu actualizările care i se cereau şi au existat împrejurări în care direcţiile de schimbare individuală şi colectivă au denaturat în variante toxice şi periculoase, aşa cum s-a întâmplat în formele de regim dictatorial.

Mergând pe acest fir roşu al spiralelor ascendente din istorie, ne putem gândi la o analogie, descrisă mai jos, care poate crea o perspectivă mai profundă de interpretare a momentului istoric din prezent.

Transformările omului nou din Renaştere urmăreau un salt evolutiv de pe un nivel dominat de inconştient şi forţe externe tiranice, tributare unei religii înţeleasă dogmatic, pe un nivel al raţiunii, al triumfului voinţei şi autodeterminării, echilibrând astfel salutar psihicul individual şi colectiv.

Treptat însă, aşa cum se întâmplă adesea în dinamica schimbărilor, această compensare benefică dintre inconştient şi conştient, care a dat naştere uneia dintre cele mai fertile perioade din istoria omenirii, a devenit exagerată.

Eul conştient, abuzat anterior şi ţinut în umbră, nu doar că și-a luat revanșa, dar înzestrat cu lumina rațiunii devenită orbitoare chiar și pentru el însuși atunci când este în exces, a ajuns la rândul lui, fără să realizeze prea bine, atotștiutor și tiranic, asuprind orice îi stătea în cale.

Hipertrofia raţiunii şi a orgoliului unui supraom nietzschenian, dominat de voinţa de putere, a creat un dezechilibru care a dus la naşterea unor conflicte individuale şi colective, exprimate prin nelinişti sufleteşti care au crescut frecvenţa anxietăţii, depresiei şi a altor probleme importante de sănătate mentală.

Consecutiv, conform legilor echilibrului, a explodat interesul pentru psihologie şi spiritualitate, ca o nouă încercare necesară de re-echilibrare.

Acesta este contextul debutului pandemiei actuale, care ne cere rezolvarea unui conflict ce opune, pe de o parte, nevoia fundamentală de evoluție umană individuală şi implicit colectivă, iar pe de altă parte toate barierele de mentalitate, inerție și ignoranță care se opun acestei schimbări inevitabile.

E ca şi cum acest virus, care nu este o fiinţă vie, ci o structură ce conţine un material genetic, ne pătrunde în corp şi aduce cu el informaţia unificării, pe care, dacă o respingem, sensul evolutiv este compromis, consecinţa fiind, în cazuri grave, pierderea vieţii care nu mai serveşte scopului ei fundamental.

Datorită faptului că sunt entități fără viață, că sunt contagioși și că pot provoca daune, virușii au fost „download-ați” din medicină în limbajul informatic, unde infectează sisteme cum ar fi calculatoarele.

Ei apar și în limbajul media, unde cineva poate deveni „viral” prin impactul pubic al unei intervenții virtuale, în acest caz contagiozitatea putând avea efecte pozitive sau negative, sub forma unor idei care ne inspiră sau care ne dăunează.

E timpul privirii din mai multe unghiuri corespondente, a acceptării planurilor paralele ce se reflectă unul în altul, nu se mai contrazic la nesfârşit şi se prind în hora unui cerc unde îşi găseşte fiecare locul şi importanţa.

Forma de coroană, de unde derivă denumirea virusului actual, ne duce cu gândul la simbolistica extrem de profundă şi complexă a cercului, care atinge conceptele de uniune, egalitate, conexiune, integralitate, protecţie a esenţei etc.

Să ne gândim doar la câţiva din termenii psiho-sociali derivaţi din morfologia cercului, transparenţi în limbaj prin cuvinte ca încercare, autocentrare, decentrare, încarcerare, închistare, încapsulare etc.

Metaforic vorbind, am putea asocia această formă circulară cu ideea de egalitate, cooperare şi conexiune între diferitele părţi din psihicul uman, între diferitele domenii ale cunoaşterii, între diferitele noastre personalităţi?

“Metoda hibridizării” presupune încercarea de a interpreta un fenomen din mai multe perspective diferite, care se reflectă una în alta şi care formează în final o imagine mult mai profundă despre acel fenomen, comparativ cu fiecare perspectivă izolată.

Una din ideile surprinzătoare din psiho-somatica îmbolnăvirii pleacă de la premisa că manifestările şi consecinţele unei boli au un triplu rol: de a detensiona conflictele interioare care produc boala, de a revela petele oarbe care stau la baza acelor conflicte şi de a schiţa soluţii de rezolvare a acestora.

E ca şi cum ne îmbolnăvim pentru că ducem un război inconştient cu noi înşine, care creează un blocaj ce se opune sensului evolutiv al vieţii fiecăruia dintre noi.

Dacă această teorie se aplică la bolile individuale, atunci ea are sens şi pentru cele colective, aşa cum este pandemia în curs, unde putem evidenţia planurile biologic (material), psiho-social şi spiritual în care aceasta se manifestă.

Din punct de vedere biologic, vorbim de o coronaviroză care se transmite preponderant pe cale aeriană şi afectează în principal aparatul respirator, putând duce la deces, atunci când răspunsul imun al organismului împotriva virusului este deosebit de amplu.

În acest caz, se produce un sindrom inflamator acut scăpat de sub control şi finalizat cu inundarea alveolelor pulmonare cu exsudat, urmând insuficienţa respiratorie severă şi moartea.

E relevant că nu ne omoară virusul în sine, ci reacţia noastră de apărare excesivă împotriva lui.

Folosind metoda hibridizării definită anterior, haideţi să observăm acum corelaţiile psiho-sociale corespondente acestui plan biologic, folosindu-ne de intuiţie, imaginaţie şi simbolistică.

Vorbim de multă vreme de relaţii toxice, de felul cum ne facem rău unul altuia, de măştile pe care le purtăm şi de lipsa de autenticitate, de distanţarea sufletească dintre noi, de izolarea de care fugim sau pe care o căutăm pentru a ne regăsi.

Nu e straniu că toate aceste probleme sufleteşti, cu care ne confruntăm de mult timp, par să se manifeste acum concret, în plan fizic, prin modalităţile de transmitere a bolii şi cele de prevenţie împotriva răspândirii ei?

Petele oarbe din psihicul individual şi colectiv, reflectate de manifestările şi consecinţele coronavirozei în plan biologic, pot fi multiple: toxicitatea interpersonală, stilurile de ataşament anxios şi evitativ, neîncrederea în ceilalţi, competitivitatea, conformismul, egocentrismul, grandomania, dependența, teama de moarte etc.

Pe plan spiritual, aceste pete oarbe se referă la imaginea omului-Dumnezeu al zilelor noastre, care se crede omnipotent şi nu are nevoie de nimeni, tributar unei raţiuni tiranice care “striveşte corola de minuni a lumii” şi pierde treptat conexiunea cu tot ce înseamnă viaţă.

Aceste zone inconştiente din noi înşine se opun progresului care stă la baza dinamicii existenţei umane, conflictul interior şi blocajul consecutiv care rezultă din acesta “atrăgând” această pandemie şi „căutând” o rezolvare în lecţia necesară dată omenirii de o asemenea problemă de sănătate colectivă.

Iată cum o banală gripă, bagatelizată ani la rândul de invulnerabilitatea omului demiurgic din prezent, ne face să ne întoarcem lumea pe dos şi să reconsiderăm multe din direcţiile ei anterioare.

Soluţiile schiţate de însăşi consecinţele şi măsurile de profilaxie la care ne obligă acest virus sunt uluitoare şi extrem de profunde.

Pandemia ne împinge spre necesitatea izolării, ca un prilej mult amânat de întâlnire cu noi înşine, ne reaminteşte de grija pentru cei pe care îi putem contamina, la propriu şi la figurat, mai ales pentru cei vulnerabili şi mai în vârstă, ne invită la egalitate şi cooperare, la renunţarea la orgoliu şi omnipotenţă, la revenirea la o viaţă mai simplă şi la recunoştinţa pentru tot ceea ce credeam că ne aparţine de la sine etc.

Nu e locul aici pentru o analiză mai amplă a acestei probleme de sănătate publică, văzută din perspective multiple şi corespondente, însă o descriere nuanţată o găsiţi în cartea mea, care e în curs de apariţie şi pe care vă invit cu drag să o cunoaşteţi.

Să revenim acum la idea centrală a unificării, ca sens profund a experienţei prin care trecem în prezent, prezentând mai în detaliu planurile interdependente unde ea este necesară.

Planul individual

Aşa cum spuneam, la nivel individual este nevoie de o integralitate bio-psiho-socio-spirituală, care să ne readucă sentimentul că suntem fiinţe umane complete şi nu scindate în părţi care au pierdut conexiunea.

Medicina viitorului este una integrativă, în care resursele de vindecare depăşesc sfera biologicului şi împletesc trupul, mintea şi spiritul într-un tot unitar, aşa cum era încă din timpuri străvechi.

Dezvoltarea psiho-somaticii şi a metodelor complementare de vindecare, înţelese eronat anterior drept metode alternative, vorbesc despre extinderea graniţelor medicinii clasice înspre rolul psihicului uman în geneza şi vindecarea bolilor, iar în prezent aportul spiritualităţii în sănătate se integrează tot mai mult în acest model unitar.

Însă nu doar în medicină este nevoie de o viziune multifactorială şi integrativă, ci în întreaga mentalitate a omului modern, care tânjeşte după reuniunea părţilor lui disparate şi conflictuale.

La nivel psihic, funcţionarea optimă se poate realiza doar prin respectul şi colaborarea tuturor componentelor sale: creierul primitiv cu instinctele şi emoţiile primare, emisfera cerebrală stângă cu limbajul şi gândirea logică, emisfera cerebrală dreaptă cu intuiţia, simbolistica şi imaginaţia etc.

Interesul recent tot mai crescut pentru inteligenţă emoţională (EQ), comunicare şi asertivitate, pentru sentimentul de recunoştinţă acordat faptului că existăm cu tot ce avem, pentru creativitate şi trăirea artistică din“flow”, pentru meditaţie, mindfulness, yoga şi alte modalităţi care aduc armonie interioară, argumentează pentru încercarea omului modern de a-şi echilibra raţiunea excesivă şi gândirea mecanicistă.

De asemenea, preocupările pentru domeniul antreprenoriatului relevă nevoia interioară de libertate şi trăire pe multiple planuri ale vieţii, fără constrângerile financiare care ne storc de timp şi energie.

Pe plan ecologic, a crescut progresiv un sentiment de revoltă îndreptat înspre cei care distrug mediul, defrişează iresponsabil pădurile şi contaminează cu nepăsare lumea naturală în care trăim.

Invazia egocentrică şi crudă a naturii de către omul modern nu putea să rămână fără consecinţe grave.

Una din teorii susţine că virusul cu care ne confruntăm acum provine de la specii animale pe care le-am invadat și le-am încorporat, iar microbii care aparțineau acestor specii au fost obligați să se adapteze, încercând să supraviețuiască în organismul uman.

Noi am devenit agresori și adversari, nu virușii, despre care afirmăm mereu că ne atacă, cu care ne luptăm și pe care încercăm să-i distrugem cu atâta înverşunare.

Am ajuns la concluzia că bolile sunt un război inițiat de duşmani din afară, că suntem niște victime inocente ale unor invadatori răuvoitori, că nu merităm să suferim și că e nedrept să ni se întâmple asta tocmai nouă.

Nu cumva proiectăm propriile noastre tendințe agresive, pe care nu dorim să le recunoaștem, punându-le pe seama unor viruşi care atacă omenirea?

E timpul reconcilierii cu natura, a reuniunii cu universul din care facem parte, a demolării graniţelor de mentalitate care ne fac să devenim aroganţii stăpâni ai altor forme de viaţă.

La rândul ei, spiritualitatea se află în dinamica unei întregi revoluţii, în care se caută o raportare coerentă şi actualizată la divinitate şi o perspectivă a sensului unei existenţe trăită plenar şi responsabil.

Omul modern, ca unicul creator al lumii sale nemărginite, nu mai acceptă limitele, iar progresele incredibile ale științei îi dau aripi să zboare și încredere în posibilități infinite.

Ajungem pe alte planete și cucerim universul prin virtual, întinerim prin intervenții chirurgicale avangardiste și avem performanțe fizice de tip „age is just a number”, azi-mâine eradicăm bătrânețea și bolile, pentru ca apoi să devenim nemuritori, nu doar cu sufletul, ci şi cu trupul condamnat anterior să putrezească în pământ.

E ca în mitul creației, care părăsește creatorul și devine independentă.

Spiritualitatea a divorţat de religie şi i-a declarat război, iar multitudinea de perspective promiţătoare şi facile este confuză şi discordantă.

Apare însă un efect advers, promis a fi remediat prin metodele moderne informatice, psihologie și chimice: sentimentul de singurătate.

În fața acestui sentiment, omul modern se agață și mai mult de el însuși, mai ales că a aflat că nu e frumos să aibă un atașament anxios și să devină dependent de ceilalți.

Per ansamblu, problema conexiunii slabe cu tot ce ne înconjoară a devenit de multă vreme una chinuitoare, împreună şi interdependentă cu o altă mare pacoste contemporană: sentimentul de lipsă de sens.

Rupt de lume și fără noimă, omul prezentului e nevoit să găsească soluții; paradoxal, el se îndreaptă însă tot spre “casele” pe care le-a părăsit: spiritualitatea, relațiile cu el însuşi şi cu semenii, cu natura, cu…viața.

E timpul împăcărilor şi a iubirii de sine şi de ceilalţi, înţelese ca fiind posibile doar împreună, a renunţării la egocentrism şi grandomanie, a modestiei şi onestităţii.

Ne putem imagina efectul benefic al unei spiritualităţi închegate, unitare, actualizate, dinamice şi deschise tuturor nuanţelor personalizate?

Câtă energie irosită ar putea fi redirecţionată constructiv dacă toate aceste conflicte care ne macină ar înceta?

În concluzie, doar cu un nou tip de creativitate, care îmbină știința şi spiritualitatea, rațiunea şi emoția, logica şi intuiţia, realitatea şi imaginaţia artistică, ne putem ridica la înălțimea provocărilor acestei perioade şi la nivelul de a saluta cu entuziasm mesajul timpurilor care vin.

Acesta este motivul pentru care omului nou care se naşte acum i se cere să fie, în primul rând, un om întreg.

Planul colectiv

Frământările şi crizele sociale din această pandemie au subliniat extrem de relevant nivelul de conflictualitate din populaţia generală, care a crescut tot mai mult în ultimii ani.

Ne certăm pentru putere politică, pentru bani, pentru drepturile sociale şi juridice, pentru că purtăm sau nu mască, pentru că ne facem sau nu vaccin, pentru că credem sau nu în virus şi în conspiraţii, pentru că suntem atei sau credincioşi de un fel sau altul.

Îmi amintesc de liniştea care a cuprins întreaga planetă la începutul pandemiei, când stăteam singuri şi eram nevoiţi să tăcem măcar o vreme, pentru a înţelege ce ni se întâmplă şi a învăţa să stăm cu noi înşine.

Apoi am început din nou să vociferăm şi să ne criticăm unii pe alţii, convinşi că deţinem adevărul absolut şi uitând că doar teama de incertitudini şi propria nesiguranţă ne fac aroganţi şi atotştiutori.

Oare putem înţelege că ceea ce ni se cere e să ne rezolvăm problemele, nu să ne întoarcem la cei care am fost înainte de apariţia acestui virus, chiar dacă e atât de tentant să numim perioada anterioară „normalitate”?

Dacă eram normali înainte, oare de ce a trebuit să ne îmbolnăvim, presupunând că orice boală vine măcar cu un minim mesaj de a învăţa o lecţie şi a face o schimbare înspre mai bine?

Oare nu cumva normalitatea asta, după care tânjim atâta, nu arăta şi ca o lume a faţadelor care ascund probleme sufleteşti individuale şi colective ignorate?

Oare chiar eram pe drumul cel bun înainte de pandemie?

Suferind adesea de o formă nouă de adicţie care s-a agravat progresiv în timp şi care poate fi înţeleasă ca o dependenţă de el însuşi, omul modern atot-puternic şi atot-suficient se simte ameninţat de semenii săi, pe care-i suspectează că vor să-i invadeze şi să-i fure propria lume, singura unde crede că se poate simţi liber.

De aici o însingurare şi o declaraţie de ne-nevoie de nimeni, precum şi o tenacitate dogmatică de a fi obtuz la ideile altora, încapsulat într-o indisponibilitate emoţională ce-l întoarce cu spatele la lume, privită totuşi cu coada ochiului suspicios şi îngrijorat.

Nu vreau să generalizez şi ştiu că există printre noi oameni curajoşi care au ochii deschişi să vadă şi inima liberă să simtă, doar că aceştia sunt încă puţini şi e nevoie să fie tot mai mulţi, pentru ca societatea actuală să accepte invitaţia evolutivă a acestui moment din istorie.

De aceea, e timpul reconcilierilor și privirii din mai multe perspective, a deschiderii şi aducerii laolaltă a tuturor descoperirilor din domeniile cunoașterii, a înfrățirii și colaborării.

Ştiinţific, psihologic, social, educaţional, politic, economic, juridic, cultural, această pandemie ne provoacă la muncă în echipă, la diversitate conectivă, la împlinirea dezideratelor rogersiene de acceptare necondiţionată, empatie şi autenticitate.

Narcisismul, agresivitatea şi tendinţele dictatoriale, dependenţa de ceilalţi şi submisivitatea, suspiciozitatea şi evitarea, hiper-responsabilitatea şi neasumarea, precum şi alte trăsături de personalitate rigide şi conflictuale, au nevoie de înţelegere, apropiere umană şi încredere în potenţialul pe care îl avem doar dacă ne îngăduim să fim alături.

O mişcare socială pentru “Omul întreg”

Dacă aceste idei rezonează cu voi, vă propun să construim împreună o mişcare socială amplă dedicată reconcilierii, unificării şi colaborării, împăcării şi reuniunii cu noi înşine şi cu cei din jur.

Mi-am dat seama că toate proiectele noastre anterioare erau un preambul al acestei mişcări, ca şi cum ne-am fi pregătit, prin terapiile, atelierele, taberele, emisiunile, live-urile, discuţiile în grupurile de pe reţelele sociale şi toate activităţile desfăşurate până acum, pentru a face faţă provocărilor, a evolua şi a contribui la un mai bine colectiv.

Ideea unificării este deci evidentă şi aici: proiectele noastre anterioare din povestea “The return to yourself” merg mai departe, spre  “The return to the others” şi drumul acestui “Om întreg”, pe care îl aşteaptă aventuri misterioase şi fascinante.

Ce putem face împreună?

Înainte de toate, este esenţial să încercăm să trăim fiecare, pe plan individual, această mişcare de reconciliere, integrare şi cooperare.

Haideţi să ne deschidem tuturor părţilor noastre interioare, pe care să le conştientizăm, să le acceptăm necondiţionat, apoi să le înţelegem şi să le şlefuim, în aşa fel încât să se hibridizeze unele cu altele, într-un întreg armonios şi autentic.

Unii dintre noi avem experienţă cu acest proces, alţii sunt la începuturile lui şi merită sprijiniţi, pentru că fiecare mic pas înainte contează enorm pentru sufletul lumii.

Apoi, vă invit să aplicăm împreună, în viaţa colectivă, tot ce am învăţat anterior despre asertivitate, astfel încât să reuşim să gestionăm mai bine conflictele dintre noi, atât de răspândite peste tot, care ne separă şi ne irosesc.

E timpul să ne oprim din certuri distructive şi răstigniri colective în care ne exorcizăm proprii demoni interiori, crezând că ne suntem duşmani doar pentru că avem puncte de vedere diferite, pe care le vedem ameninţătoare.

Putem face asta fiecare, cu cei lângă care trăim, încercând să ne înţelegem fără a ne judeca.

Nu e nimeni, în afara noastră, cauza emoţiilor negative pe care le simţim, pentru că avem libertatea şi puterea de a ne uita la viaţă dintr-o perspectivă care aduce asumare, conexiune şi progres.

Cu siguranţă există rude pe care să nu le mai bârfim, apropiaţi pe care să nu-i mai contrazicem la infinit, prieteni cu care să ne împăcăm, colegi cu care să empatizăm, oameni străini despre care să înţelegem că nu ne sunt de fapt străini.

Mai departe, putem să mediem în conflictele celor din jur, intervenind înspre negociere şi acceptare, chiar dacă unele idei rămân la poli opuşi.

A accepta necondiţionat pe cineva nu înseamnă a fi de acord neapărat cu ideile pe care le expune, dar înseamnă a lua un om aşa cum este el, a-l respecta ca fiinţă umană şi a-l privi de la egal la egal, indiferent de greşelile pe care le-a făcut.

Poate sună ciudat, dar în comunicarea profundă cel mai puţin contează cine are dreptate…

Pentru un adept al ştiinţei medicale pro-vaccinare, un altul care crede că virusul nu există sau care nu vrea să se vaccineze, îi pare ostil şi de pe o altă planetă, uitând că această neîncredere de care suferim ni se datorează tot nouă, pentru că ne-am manipulat, ne-am dat mari şi ne-am îndepărtat unii de alţii de multă vreme.

E greu să găseşti în ziua de azi pe cineva complet inocent legat de tot ce ni se întâmplă, de aceea singurul fel de a ne ajuta e de a asuma o responsabilitate comună şi a înceta să ne mai respingem.

Sunt convins că putem reuşi să ne ocupăm de noi înşine în primul rând, pentru ca apoi să facem multe lucruri frumoase împreună.

Îmi doresc multe acţiuni şi activităţi colective în care să fim alături, aşa cum am mai fost de atâtea ori : am putea să realizăm o emisiune neconvenţională în care să arătăm că oameni cu păreri foarte diferite pot coopera şi se pot simpatiza, pur şi simplu pentru că dincolo de orice, au în comun existenţa ca fiinţe umane.

Îmi imaginez live-uri, ateliere şi tabere în care să lucrăm la părţile din noi pe care le respingem, o revistă în care să ne împărtășim ideile, manifestări artistice şi mitinguri pentru reconciliere, unificare şi cooperare, lansări de carte etc.

E nevoie să exprimăm aceste idei şi să înţelegem că nu sunt doar ale noastre, ci aparţin unei generaţii şi unui timp istoric, având datoria, atât cât ne pricepem, să le lăsăm să curgă prin noi şi să le dăm o formă coerentă şi adaptată prezentului.  

E nevoie să ne alegem multiplii lideri care să ne reprezinte şi care sunt potriviţi să conducă cu onestitate şi dăruire toate direcţiile diverse ale acestei mişcări ample.

E nevoie de mulți voluntari care să se implice și să facă posibile promovarea, organizarea și desfășurarea tuturor activităților care ne susțin cauza.

Toate însă la timpul lor, sunt multe de făcut şi cred că e un privilegiu să fim parte a acestui moment al schimbărilor profunde, unde e nevoie de răbdare, tenacitate şi mai ales de bună intenţie, una din marile probleme ale zilelor noastre…

În final, vă propun să facem un prim pas: dacă vă regăsiţi în aceste idei, vorbiţi despre ele, daţi-le mai departe, gândiţi-vă la propriile voastre căi de a le realiza şi la propriile voastre opinii despre ce putem face împreună pentru asta.

Vă aşteptăm cu drag să vă înscrieţi şi pe grupurile pe care l-am înfiinţat pe facebook: “Voluntari de suflet”, “Metamorfoze în criză”, “Open for friendship”, grupurile de pasiuni şi terapie prin artă, unde ne putem fi alături, ca voluntari sau simplii participanţi, în toată această campanie umanistă de evoluţie individuală şi colectivă.

Vor urma curând şi alţi paşi, până atunci rămân recunoscător pentru orice modalitate de promovare a acestui material, prin intermediul distribuirii pe reţelele de socializare, prin facilitarea unui interviu la posturi de televiziune şi radio sau unui articol în diverse publicaţii, unde să vorbim despre un “wind of change” pe care nu-l mai putem ignora şi care ne invită la transformări benefice şi mult aşteptate.

Voi posta şi alte materiale despre acest subiect pe paginile de facebook “Cristian Erdei”, “The return to yourself by Cristian Erdei”, “Dr. Cristian Erdei”, precum şi pe alte reţele de socializare unde vă invit să ne urmăriţi.

Ştiu, în adâncul sufletului, că această mişcare înspre omul întreg este inevitabilă şi nu poate fi oprită, cu sau fără micul meu aport la o revoluţie evolutivă căreia i-a venit vremea.

Mulţumesc pentru inspiraţia pe care mi-aţi oferit-o în toţi aceşti ani şi sunt fericit să fim alături în tot ce va urma.

Sinceritatea cu noi înșine-între amăgire și autenticitate

de Cristian Erdei

Nu e ușor să renunțăm la măști, pentru că uneori ne confundăm cu ele, dar atunci când reușim să devenim autentici, chiar și pentru o clipă, suntem cu adevărat liberi.

În weekendul care urmează vă invit cu drag la o întâlnire a demascărilor și curajului de a fi noi înșine.

Descrierea întregului eveniment o găsiți aici: 🙂

https://www.facebook.com/events/558761525122858?ref=newsfeed

Știi când, cum și de ce te minți singur?

De cine fugi când te autosabotezi?

Înțelegi ce pierzi cu fiecare mască?

Ai curajul de a fi onest cu tine însuți?

Dragi prieteni, vă invit la o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice creative, axate pe o tematică des întâlnită: felul cum ne amăgim și ne autosabotăm, iar apoi modalitățile prin care putem să ne privim și să ne raportăm la ceilalți cu mai multă sinceritate.

Acest eveniment este dedicat în întregime curajului de a ne descoperi dincolo de măști, de ziduri, de fațade și de temeri.

Evenimentul va integra informaţii teoretice, explicate într-un limbaj accesibil şi exemplificări multiple, cu strategii practice de conștientizare, acceptare și evoluție.

Orice fel de întrebări din partea celor prezenţi sunt binevenite şi merită un răspuns detaliat, în ideea în care acest eveniment se doreşte a fi în primul rând un dialog deschis, cald, liber şi fără prejudecăţi.

Faptul de a fi deschiși cu astfel de experienţe comune şi a căuta soluţii, ţinând cont de încercările altor oameni încurajatori și suportivi, ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

Haideți să depășim limite împreună 🙂

Atacurile de panică și anxietatea-O invitație la schimbare-Grup de suport

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, există un mare interes în jurul subiectului despre atacuri de panică și anxietate, pentru că este „boala secolului” și a omului modern, mereu grăbit să se întâlnească cu toți și cu toate, dar găsind rareori timp pentru o întâlnire cu el însuși.

M-am gândit la necesitatea de a exista un grup de suport privat, format din oameni care trec sau au trecut prin asta, ori care vor să ajute pe cei care o fac, care lucrează ca terapeuți de orice fel, precum și care vor să prevină astfel de probleme sau să se informeze despre acest subiect de interes general.

Pentru a ne trimite o cerere de înscriere în acest grup, accesați următorul link:

https://www.facebook.com/groups/173496946928315

Am realizat acest proiect și pentru că am traversat, la rândul meu, momente grele de anxietate, destul cât să îmi amintesc ce înseamnă să trăiești cu frica…

Îmi doresc un grup de oameni care să împărtășească din ideile, experiențele și informațiile pe care le au despre acest subiect extrem de actual, un spațiu liber unde să vorbim despre întrebările care ne frământă, ce a ajutat, ce a agravat, ce s-a schimbat în viața noastră trăind asemenea stari sau depășindu-le, cum ne percepem față de alți oameni, cum suntem percepuți de ceilalți, care sunt articolele și videourile care ne-au ispirat, cum e viața alături de cei dragi care suferă de anxietate etc.

Ar fi extraordinar dacă am posta experiențe personale în “aici și acum” despre momente în care confruntăm simptomele de anxietate (de exemplu un filmuleț în care un membru al grupului cu fobie de înălțime reușește să urce pe munte și își exprimă trăirile în timp ce face asta), pentru că astfel de mărturii din viața reală mi se par mai convingătoare decât orice teorie.

Am fost trist să văd oameni care nu mai cred că își pot ameliora sau vindeca anxietatea și care consideră că nimeni nu poate face asta, doar pentru că ei încă nu au reușit; acest gen de mentalitate face un imens rău și e de datoria noastră să privim înainte cu gândul de mai bine.

Știu că e greu, am avut privilegiul să cunosc sute de oameni care au trecut prin așa ceva și nu vreau să fiu idealist: astfel de stări te chinuie și te provoacă până în măduva oaselor să te descoperi, să te accepți, să te schimbi, să evoluezi.

Sunt convins însă că se poate, nu doar din cărți, ci din propria experiență cu mine și cu cei cărora am avut privilegiul să le fiu alături; m-am bucurat de fiecare dată și pentru fiecare în parte, când am văzut că suferința lor s-a transformat într-un veritabil proces de renaștere.

Nu au redevenit ca înainte, așa cum își doriseră cu atâta ardoare la început, ci mult mai evoluați, mai deschiși și mai împliniți, înțelegând că acel „înainte” nu era perfect, din moment ce anxietatea le-a invadat existența.

Pare absurd, la prima vedere, să putem înțelege că atacurile de panică și anxietatea reprezintă un semnal de alarmă al unui război interior care ne blochează și o invitație la o schimbare profundă de mentalitate.

Sunt convins că, printr-un efort comun, putem aduce speranță și o încredere realistă tuturor celor care suferă și se luptă în fiecare zi cu anxietatea.

Inițial, până la diminuarea restricțiilor din pandemie, activitățile se vor desfăsura online, iar ulterior întâlnirile vor continua periodic la Centrul de la Ciucea, un loc special din Munții Apuseni, unde combinația de apropiere umană , natura de o frumusețe aparte, focul de tabără cu exerciții interactive, petrecerile cu dans și karaoke, drumețiile și activitățile sportive, pot crea o poveste frumoasă, deschisă pentru orice demers spre evoluția fiecărui participat.

Întâlnirile vor include ateliere și seminarii despre anxietate, frecvența va fi negociată de membrii grupului, care se vor putea reuni atât în timpul săptămânii, cât și în weekenduri, iar costurile sunt  accesibile și vor ține cont de durata de desfășurare a unei întâlniri, activitățile specifice programate etc.

Începem întâlnirile prin prezentările făcute de fiecare membru al grupului, alegând liber în ce măsură vrem să ne împărtășim din preocupările legate de anxietate; mi-aș dori să ne simțim liberi să facem cum simțim fiecare și să oferim un feedback sincer colegilor de grup care se deschid.

De asemenea, dacă numărul de participanți la întâlniri depășește 30, când nu mai e posibil să acordăm un timp rezonabil pentru fiecare și să construim o conexiune autentică, vor exista mai multe grupuri de întâlnire și toți membrii unui anumit grup vor experimenta periodic întâlniri și în celelalte grupuri, pentru a facilita cât mai multe experiențe benefice.

La Ciucea sunt disponibile locuri de cazare, cu masă, servicii de internet, telefonie mobilă și suficiente locuri de parcare, iar accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometri de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi; există multiple variante de revenire acasă cu trenul.

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe pagina de facebook dedicată tuturor activităților de la Centrul de la Ciucea:

https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Informații despre workshopurile practice tematice desfășurate acolo găsiți și pe pagina mea de facebook, iar în cazul în care nu ne avem deja în listă, vă invit să îmi trimiteți o cerere de prietenie și să urmăriți toate paginile de facebook cu  proiectele noastre:

https://www.facebook.com/cristian.erdei.3

https://www.facebook.com/Dr.CristianErdei/

Cât despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viață care m-au adus aici:

Vă invit, așadar, să vă înscrieți în acest grup privat, deschis pentru oricine vrea să dea o mână de ajutor pentru acest gen de probleme, iar dacă aveți prieteni care se confruntă cu anxietatea, dați mai departe și spuneți-le și lor să se înscrie.

Toți cei care am trăit experiențe legate de acest subiect, sub orice formă, avem ceva util de spus și  putem alege să nu stăm de-o parte.

Haideți să ne eliberăm de teamă! 🙂

Emisiunea dezbaterilor asertive „Curcubeul diversităților”

de Cristian Erdei

Dragi prieteni, ne dorim să realizăm o emisiune serial online și offline, sub forma unor dezbateri ample a diversităților de opinie, unde oameni cu viziuni, credințe, metode și concepții diferite pot fi deschiși la ideile altora și pot coopera, pentru unificarea resurselor atât de necesare în gestionarea multiplelor crize din prezent.

Complexitatea provocărilor acestei perioade a demonstrat că un singur domeniu al cunoașterii și o singură orientare, oricare ar fi acelea, nu face față problemelor existente, devenind extrem de important să integrăm tot ce știm și tot ce funcționează pentru a progresa.

Dezbaterile pot aduce împreună oameni din domenii diferite: medici, profesori, pacienți, psihologi, terapeuți din cât mai multe orientări (psihoterapie cu diverse variante, consilieri, coacheri, traineri, specialiști în Reiki, Bowen, acupunctură, masaj, kinetoterapie, homeopatie, bioenergie, terapie florală Bach, terapie cu uleiuri esențiale etc.), preoți, sociologi, politicieni, scriitori, bloggeri, vloggeri, influenceri, speakeri, antreprenori, reprezentanți de ONG-uri și asociații, artiști (muzicieni, actori, regizori, pictori, sculptori, fotografi) etc.

Dincolo de diversitatea domeniilor, ar fi interesant să ascultăm și oameni cu trăsături de personalitate, orientări sexuale și filosofii diverse: raționali, emoționali, optimiști, pesimiști, atei, budiști, spirituali, credincioși de diferite orientări (ortodocși, catolici, protestanți, baptiști, musulmani etc.) monogami, poligami, homosexuali, heterosexuali etc.

De asemenea, pot fi invitați oameni care au trecut prin experiențe sufletești deosebite și evolutive, pe care vor să le împărtășească, precum și persoane care au conflicte cu cineva și doresc să le reconcilieze.

Fiecare din ei va avea câteva minute pentru a împărtăși propria viziune despre cauzele și provocările crizelor din prezentul acestei pandemii, iar apoi vor propune câteva soluții, exemplificând cu ceva ce au experimentat personal și au reușit să îmbunătățească.

Dacă simțiți că vi se potrivește, eu vă propun cu drag să fiți și voi înșivă invitați în aceaste întâlniri, care sunt accesibile atât specialiștilor, cât și oamenilor obișnuiți, însă este esențial ca toți cei care vor participa să nu fie dogmatici și să aibă dorința sinceră de a aduce o contribuție pentru un mai bine colectiv în această perioadă dificilă de schimbări profunde.

În final, ar fi extraordinar ca acești oameni să fie dispuși să formeze o echipă în care fiecare să aducă ceva prețios, iar ulterior această echipă a diversităților se va putea implica în rezolvarea unor cazuri concrete de probleme individuale și colective (de exemplu o persoană cu anxietate ar asculta diferitele concepții și metode propuse de echipă și ar selecta pe cele benefice sau o persoană cu o problemă socială ar fi sprijinită în mai multe feluri diferite pentru a găsi o rezolvare).

Scopul acestor dezbateri nu e de a da dreptate cuiva, nici de a valida sau nu diferite orientări, ci de a demonstra că ne putem certa constructiv și putem ajunge la un punct comun care să construiască ceva valoros, prin medierea acceptării și a cooperării, fără să discriminăm și să judecăm.

De aceea, poate fi o provocare pentru noi toți să ascultăm idei cu care nu suntem de acord și să invităm la discuții oameni pe care uneori îi desconsiderăm, înțelegând că a accepta pe cineva nu înseamnă a fi obligatoriu de acord cu principiile acelei persoane, iar a judeca nu reprezintă o critică asertivă a unei idei sau a unui comportament, ci o atitudine de superioritate față de un alt om.

Articolul la care trimite linkul de mai jos descrie conceptul mișcării sociale „Omul întreg”, din care s-a născut ideea acestei emisiuni.

E timpul să înțelegem că avem nevoie de toate resursele pentru a face față provocărilor cu care ne confruntăm.

E timpul să ne oprim din dezbinări și certuri distructive.

E timpul să acceptăm că nimeni nu deține adevărul absolut și că doar împreună putem progresa.

E timpul pentru reconciliere și cooperare.

E timpul Omului întreg. 🙂

Open for friendship

de Cristian Erdei

Motto: „The meeting of two personalities is like the contact of two chemical substances: if there is any reaction, both are transformed.” (C.G.Jung)

Mă bucur să vă invit într-un grup dedicat întâlnirilor profunde cu oameni noi care să ne inspire, unde să dăm o șansă prieteniilor și apropierii umane, atât de importante în această perioadă. 🙂

Grupul este privat, se numește „Open for friendship” și îl puteți găsi pe facebook, accesând linkul următor, pentru a ne trimite o cerere de prietenie:

https://www.facebook.com/groups/290093985214718/

Povestea acestui proiect e despre deschiderea de a cunoaște oameni noi și a evolua prin intermediul acestor întâlniri creative și surprinzătoare, prin urmare avem nevoie de implicarea fiecăruia în a invita cât mai mulți prieteni, pentru ca grupul să devină tot mai diversificat și mai dinamic,.

Mai jos e o descriere rezumativă a acestei idei, care a început să prindă contur prin câteva întâlniri foarte frumoase în natură, în tabăra de la Ciucea:

Aud tot mai des în ultima vreme o aceeași întrebare, venită dintr-o perspectivă a singurătății și dezamăgirii: „Unde mai poți întâlni oameni noi, cu care să simți că rezonezi?”

În aparență, pare un pic ciudat să ne gândim la asta, într-o perioadă a întâlnirilor rapide și diverse de tot felul, mai ales când mediul online oferă atâtea alternative tentante.

Și totuși, cum se face că mulți dintre noi ne simțim singuri și deconectați de ceilalți?

Răspunsul poate fi găsit în calitatea interacțiunilor interpersonale, reduse adesea la dialoguri superficiale între imagini, măști și atitudini conformiste.

De multe ori, ne plângem că ceilalți s-au schimbat, că lumea a devenit indiferentă și că nu mai e timp pentru apropiere.

Cumva, așteptăm de multe ori să se întâmple ceva din afară și să găsim pe „cineva” care să ne salveze de noi înșine.

Haideți să ne unim forțele și să facem ca lucrurile să „se întâmple”.

Mi-am dorit un grup unde fiecare să aibă curajul de a se deschide și a împărtăși cu ceilalți propriul fel de a fi, dincolo de fațade și temeri, un loc unde să ne exprimăm liber preferințele legate de ce fel de oameni ne dorim să întâlnim.

Inițial, până la terminarea perioadei de izolare socială, activitățile se vor desfăsura online, apoi grupul se va reuni periodic în Tabăra de la Ciucea, iar costurile vor fi accesibile și vor ține cont de durata întâlnirii, activitățile desfășurate etc.

Activitățile de la fiecare întâlnire offline vor include ateliere despre comunicare, prietenie, asertivitate și relaționare autentică cu ceilalți, un foc de tabără cu exerciții interactive, o petrecere cu karaoke și o excursie în zonele deosebit de frumoase din Munții Apuseni.

La fiecare reuniune a grupului, atât online cât și în tabere, membrii vor invita persoane din propriul cerc de prieteni, pe care să le prezinte celorlalți membri, ca o surpriză dezvăluită doar în acel moment.

Cei invitați pot fi aleși în funcție de mai multe criterii, astfel încât noile interacțiuni să nu fie doar un prilej de socializare, cât mai ales o oportunitate de autocunoaștere, vindecare a unor răni emoționale și evoluție la nivel de comunicare-relaționare.

Iată câteva din aceste criterii:

1. Membrii noi vor fi prezentați personalizat celor vechi, ținând cont de dorințele exprimate de ambele părți în legătură cu ce fel de oameni vor să întâlnească.

2. Putem chema prieteni care ni se pare că seamănă mult cu cineva din grup, sau, din contra, că ar fi foarte diferiți de aceștia, în așa fel încât interacțiunile să fie provocatoare și utile.

3. Invitații noi vor fi aleși după anumite hobby-uri și pasiuni comune cu a altor membri din grup.

4. Membrii noi pot ajuta, prin propria lor personalitate, anumiți membri ai grupului să-și rezolve unele probleme emoționale ( ex. atașamente de tip anxios sau evitativ)

5. Cei invitați au trecut prin experiențe de viață interesante care pot fi utile grupului.

6. Oameni care pur și simplu pot da un feedback sincer și deschis despre fiecare din membri grupului.

Sunt posibile multe alte variante creative și sunt convins că activitățile desfășurate împreună vor deveni tot mai interesante.

Începem activitățile prin prezentările și preferințele întâlnirilor care să ne inspire, făcute de fiecare membru al grupului: vom posta, sub forma unui video ori a unui text însoțit de poze reprezentative, o autodescriere legată de felul cum ne vedem ca personalitate și ca stil de relaționare cu ceilalți, precum și câteva idei despre ce fel de oameni vrem să cunoaștem, conform criteriilor anterioare.

Postările video pot fi mai generoase în a transmite informații despre noi, însă mi-aș dori să ne simțim liberi să facem cum simțim fiecare și să oferim un feedback sincer colegilor care postează.

E important ca aceste postări, un fel de „CV” al fiecărui membru, să fie vizibile pe grup, pentru ca fiecare din membrii să aibă posibilitatea de a știi câte ceva despre colegi, înaintea întâlnirilor cu aceștia.

De asemenea, dacă numărul de participanți la întâlniri depășește 30, când nu mai e posibil să acordăm un timp rezonabil pentru fiecare și să construim o conexiune autentică, vor exista mai multe grupuri de întâlnire și toți membrii unui anumit grup vor experimenta periodic întâlniri și în celelalte grupuri, pentru a facilita cunoașterea a cât mai mulți oameni noi.

La prima întîlnire, ne vom susține prezentarea anterioară în fața colegilor de grup, apoi vom primi un feedback inedit de la aceștia despre cum ne percep la o primă impresie, pentru ca la final să exprimăm câteva idei despre ce fel de oameni vrem să întâlnim, conform criteriilor anterioare.

Feedbackul de primă impresie va fi primit de la colegii de grup și dat pe rând acestora, de fiecare din membrii noi ai grupului, la fiecare întâlnire în care există membrii noi.

În următoarele întâlniri, vom cunoaște noii membrii invitați de colegii de grup, conform dorințelor personalizate pe care le-am împărtășit anterior, vom da feedbackurile de primă impresie și vom vorbi mult de sensul întâlnirilor cu ceilalți, de patternuri relaționale și interacțiuni cu persoane din viața noastră, care ne-au schimbat într-un sens pozitiv profund.

Aștept cu entuziasm să ne descoperim împreună și am încredere că putem construi împreună momente magice de apropiere și autenticitate . 🙂

Îndoiala și indecizia-Blocajele omului modern

de Cristian Erdei

Poate părea paradoxal, dar uneori ne e mai teamă de posibilităţile imense din noi înşine, de ceea ce am putea deveni, de şansa spre evoluţie şi împlinire, decât de limitele sau imperfecţiunile noastre.

Poate şi pentru că asumarea responsabilităţii pentru propria viaţă ne invită să ne confruntăm de multe ori cu solitudinea, necunoscutul, eşecul şi respingerea celorlalţi.

Preţul plătit pentru fuga de libertate este considerabil: sentimente de vinovăţie, devalorizare, neîmplinire şi frustrare, care pot genera chiar tulburări psihice grave.

A amâna o decizie, dincolo de o strategie bună în anumite situaţii cu miză mare, care cer timp pentru a cântări toate alternativele, ne poate face să ne autoiluzionăm că nu avem nimic de pierdut.

Deseori, uităm că a nu alege este de fapt tot o alegere care poate avea consecinţe importante.

Decizia de a nu decide în timp util ne poate priva de oportunităţi, atunci când viaţa închide uşi pe care le credeam mereu deschise.

„Sunt o victimă a împrejurărilor şi a comportamentului celorlalţi”

„Nu pot să-mi asum responsabilităţi pentru că mi-am pierdut controlul”

„Alţii trebuie să-mi spună ce să fac, ei ştiu ce este bine pentru mine, deciziile mele sunt dezastruoase”

„De vină e ghinionul, şansa, destinul, genele proaste, mediul în care trăiesc şi întâmplarea”

„Mi-am pierdut minţile, nu pot hotărî ce să fac, am nevoie de un salvator, de cineva care să mă ţină în frâu”

„Ceea ce am făcut a fost inconştient şi neintenţionat, nu am nici o responsabilitate”

„Mă enervează ori de câte ori se comportă aşa şi nu pot reacţiona în alt mod”

„Cineva trebuie să mă salveze de la a mă sinucide, nu depinde de mine”

„Am obligaţii şi trebuie să fac toate aceste lucruri, pentru că aşa e în viaţă, nu am de ales”

„Terapeutul trebuie să mă vindece şi să-mi spună ce să fac, dacă aş fi ştiut singur, n-aş mai fi mers la el”

„Singura mea şansă este ca ceilalţi să se schimbe”

„S-a întâmplat să mă simt rău, dar nu are nici o legătură cu ceva ce aş fi făcut să ajung aici”

„Faptul că m-am îmbolnăvit nu are nici o legătură cu mine”

„Pur şi simplu nu am capacitatea de a evolua şi aşa am fost mereu”

„Ceva străin de mine mi-a impus să fac asta”

„Nu am timp să mă întreb ce vreau să fac cu adevărat”

„Ştiu că e bine să închei această relaţie, dar nu mă pot decide să o fac efectiv”

„Dacă aleg una din variante, le pierd pe toate celelalte şi asta înseamnă că există nişte limite, ceea ce mă sperie îngrozitor; credeam că pot să le am pe toate”

„Dacă doar de mine depinde să demisionez, va trebui să accept că sunt singurul responsabil de ce mi se întâmplă şi că nimeni nu ştie mai bine ca mine, iar asta mă face să mă simt nesigur şi foarte singur”

„Dacă aleg asta, ceilalţi se vor supăra şi mă vor respinge, iar eu nu mă descurc pe cont propriu”

„Nu pot suporta gândul că pot greşi dacă mă decid cu ceva, vinovăţia şi regretul m-ar distruge”

„Dacă mă las de fumat, va trebui să accept că a fost o greşeală să fumez atâta timp şi că doar eu am fost responsabil că am continuat, că mi-am periclitat sănătatea şi că am irosit o parte din viaţă”

„Dacă amân o hotărâre, nu pierd nimic, pentru că nu risc o decizie proastă”

„Pot să aleg un drum doar dacă alternativele nu mi se par importante şi nu pierd nimic”

„ De fapt, ea m-a părăsit, nu are nici o legătură cu faptul că am fost distant în ultima vreme, că îmi doream să ne despărţim şi că era previzibil să-şi găsească pe altcineva, nu eu am contribuit la plecarea ei”

„Soarta va hotărî, îmi vor spune ce să fac astrele, ghicitoarele, oracolele etc.”

„Ar fi simplu să mă hotărăsc dacă nu aş ştii că urmează efortul de a aplica ceea ce am ales”

„Eram convins că nu pot face nimic, mă simţeam ca paralizat, nu mi-am dat seama că am mai multe opţiuni care au fost mereu acolo, chiar dacă cei apropiaţi mi-au spus tot timpul asta”

„Chiar dacă toţi prietenii îmi dau acelaţi sfat, pentru ei e uşor să spună să-mi părăsesc soţul care mă abuzează, nu sunt în locul meu”

„Nu e decizia mea, de aceea nu am interesul să o duc la capăt, nu-mi place să mi se impună nimic, dar nici nu pot hotărî de unul singur şi nu am curajul să mă revolt”

„Nu ştiu ce consecinţe vor alegerile mele, teama de necunoscut mă omoară: dacă nu găsesc alt serviciu, dacă nu voi mai avea o altă relaţie de cuplu, dacă ceilalţi nu se descurcă fără mine, dacă…dacă…?”

„Nu vreau să iau o decizie, dar asta nu înseamnă că tocmai am luat una”

„E cea mai importantă hotărâre din viaţa mea, dacă trec peste asta nu va mai trebui să aleg pentru tot restul vieţii”

„Aştept să am o revelaţie şi atunci voi ştii ce să fac şi schimbarea va fi bruscă şi foarte uşoară”

„Schimbarea presupune un imens pericol”

Iată mai sus câteva din modalităţile autodistructive în care ne putem raporta la libertatea de a alege, la responsabilitate şi vinovăţie.

Pentru mulţi dintre noi, nu e uşor de acceptat faptul că viaţa este un şir de alegeri personale, chiar dacă nu vom avea niciodată un control total asupra a ceea ce ne aşteaptă.

Mulţi ne situăm în două extreme, cei care pasează responsabilităţile către cineva sau ceva şi cei care sunt convinşi că doar de ei depinde totul.

Ambele situaţii pot genera suferinţe psihice, începând de la depresie, anxietate, dependenţă, singurătate, până la rigiditate, împovărare, aroganţă, submisivitate şi furie.

Poate unul din cele mai „grele” emoţii pe care le putem trăi este tocmai sentimentul de vinovăţie că nu ne ducem propria viaţă la adevăratul ei potenţial, acceptându-ne limitele şi dezvoltând la maxim ceea ce putem dezvolta.

Irosirea momentelor care trec şi nu se mai întorc ne lasă un gust amar şi regretul că nu am avut curajul de a deveni ceea ce putem fi cu adevărat, fără aşteptări de neatins sau sabotarea propriilor aptitudini şi talente.

Fără îndoială, acceptarea faptului că suntem liberi şi putem decide pentru noi înşine, asumându-ne uneori greşeli inerente propriei imperfecţiuni, este un demers extrem de important pentru evoluţia fiecăruia dintre noi, în cadrul unei terapii sau pe cont propriu.

Şi, fără îndoială, acest lucru este posibil şi porneşte de la curajul de a ne înfrunta temerile şi de a admite că nu e nimeni care să facă asta în locul nostru, chiar dacă putem fi ajutaţi unii de alţii.

Acest eveniment este destinat acelora care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să mai arate cu degetul către cei care cred că le-au decis evoluţia.

Vă invit să găsim împreună drumuri către noi înşine şi să ne acordăm un drept fundamental al fiecărei fiinţe umane: dreptul de a ne simţi împliniţi cu propria existenţă.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂

Opt-ul și Ele-le

de Cristian Erdei

Când m-am gândit azi la Ele, mi-a bătut la ușă opt-ul acestei zile.

Era puțin supărat pe mine și vroia să-mi spună ceva, ca și cum nu l-am observat niciodată cu adevărat de ziua Lor, deși a fost mereu acolo.

Am tacut și l-am ascultat, avea dreptate: mi-a vorbit despre infinitul din matematică, atunci când îl răstorni, despre infinitul care urcă, atunci când stă în picioare, despre doi ochi, două spirale surori, două bucle, două cercuri, două lumi, două vieți…două.

Mai ales, mi-a arătat că dacă îl înjumătățești, ceea ce rămâne nu este o jumătate, ci un zero.

Mi-a fost cam rușine, alergasem și eu, ca mulți alții, prin lumea însingurată a lui unu, cu declarații de distanțare și ne-nevoie de nimeni în stări de alertă…venisem de pe front și eram supărat pe Ele.

În definitiv, ca să mă scutur de asemenea nostalgii absurde, aș spune că putem trăi foarte bine și singuri, poate chiar mai bine, viața e mai simplă și mai predictibilă.

Dar mă roade ceva când spun asta și de dragul adevărului (în sfârșit, un El), trebuie să recunosc: Ele sunt peste tot, oriunde te uiți.

Emoțiile sunt Ele, ideile sunt Ele, ființele vin din Ele, viața și moartea sunt Ele și nu se mai termină.

Mda, am fost cam prostuț, dar nu-mi pare rău: “care cum îl taie capu’ ”, vorba unui amic.

Nu putem trăi fără Ele, esența Lor impregnează totul în jur, iar fobiile de Ele sunt ca fobiile de aer. Unde să te ascunzi?

Putem în schimb să le lăsăm să ne dea viață, de când ne naștem și până murim.

Iar pentru asta, un mulțumesc a fost întotdeauna infinit…de puțin 🙂

Omul întreg-Mișcarea de reconciliere, unificare și cooperare

de Cristian Erdei

Mișcarea socială “Omul întreg” este o soluție viabilă și extrem de necesară, propusă în perioada cu multiple crize pe care o traversăm.

Situaţia actuală ne cere rezolvarea unui conflict ce opune, pe de o parte, nevoia fundamentală de evoluție umană individuală şi implicit colectivă, iar pe de altă parte toate barierele de mentalitate, inerție și ignoranță care stau în cale.

Acest moment istoric reprezintă, dincolo de drame și suferință, o oportunitate imensă pentru transformări profund pozitive, care pot fi amplificate tocmai în asemenea contexte.

Istoria a demonstrat repetat acest sens evolutiv al crizelor globale, așa cum pandemia de ciumă din Evul mediu a precipitat începutul Renașterii, iar gripa spaniolă de la finalul primului război mondial a fost contextul unor transformări majore, printre care marea unire a românilor din 1918.

Există numeroase argumente care pledează pentru faptul că sensul provocărilor actuale este în direcția unui proces de unificare pe multiple planuri și că asistăm la nașterea unui om nou căruia i se cere să fie, în primul rând, un om întreg.

Mișcarea “Omul întreg” răspunde următoarelor nevoi, care acționează simultan pe plan individual și colectiv:

1.Nevoia de reconciliere

A) Planul individual

Pentru a face față provocărilor din perioada în care trăim, psihicul uman are nevoie de o reconciliere între părțile lui separate și conflictuale: rațiune, emoție, creativitate, intuiție, imaginație etc.

Interesul tot mai crescut în ultima vreme pentru psihoterapie, spiritualitate, inteligență emoțională, meditație, mindfulness, yoga, arată tendința de echilibrare a gândirii raționale excesive cu procese psihice complementare referitoare la sentimente, analogică, simbolism, imagerie etc.

E ca și cum ne-am pregătit, pe tot parcursul ultimilor ani, pentru a face față vremurilor complicate din prezent cu toate resursele pe care le avem, iar acest lucru este posibil doar dacă ne recunoaștem integralitatea ca ființe bio-psiho-spirituale, care nu pot fi scindate în părți antagonice.

B) Planul colectiv

În perioade tulburi, dominate de haos și nesiguranță, s-a demonstrat de multă vreme tendința de apariție a conflictualității exagerate, a violenței, dogmatismului și extremismului, ceea ce se vede tot mai mult în întreaga lume.

În căutarea disperată a unor certitudini liniștitoare, oamenii se agață de idei rigide și unilaterale, susținute de personalități dictatoriale și oportuniste, care au succes tocmai în perioade ca aceasta.

Pentru a limita acest pericol, care poate ajunge în cazuri grave la războaie și atrocități civile, e nevoie să aplicăm pe plan colectiv metodele de asertivitate din comunicare și să încercăm reconcilierea tuturor părților conflictuale, încercând să înțelegem că toate au ceva de spus și nici una nu este în totalitate benefică sau toxică.

E ciudat cum vorbim atât de puțin despre necesitatea acestui mesaj de pace, într-o lume întoarsă pe dos care suferă acut de frică, furie, dezamăgire și tristețe resemnată.

Nici unul din domeniile cunoașterii nu poate face singur față acestei pandemii, de aceea știința trebuie să se împace cu spiritualitatea, medicina cu terapiile complementare, ateismul cu religia etc.

2. Nevoia de unificare

Odată reconciliate, părțile separate pot găsi un numitor comun care să le direcționeze, această centrare a diversităților fiind vitală oricărui proces evolutiv.

Iar acest numitor comun nu poate fi altul decât echilibrul colectiv și progresul individual al fiecăruia dintre noi.

3. Nevoia de cooperare

Părțile integrate pot aduce informații importante întregului, iar cooperarea între acestea le potențează pe fiecare în parte.

Doar cu un nou tip de creativitate, care îmbină știința şi spiritualitatea, rațiunea şi emoția, logica şi intuiţia, realitatea şi imaginaţia, ne putem ridica la înălțimea provocărilor acestei perioade şi la nivelul de a saluta cu entuziasm mesajul timpurilor care vin.

Rolul pandemiei în demascarea și soluționarea “petelor oarbe”

Problemele noastre psiho-sociale şi spirituale mai vechi, cum sunt relaţiile toxice, măştile sociale, distanţarea sufletească, sentimentele de singurătate și de lipsă de sens, se manifestă acum concret, în plan biologic, prin modalităţile de transmitere a bolii şi cele de prevenţie împotriva răspândirii ei.

Aceste „pete oarbe” din noi înşine se opun progresului care stă la baza dinamicii existenţei umane, conflictul interior şi blocajul consecutiv care rezultă din el “atrăgând” experienţa pandemiei şi „căutând” soluţii în lecţia necesară dată omenirii de o asemenea problemă de sănătate publică.

Pandemia ne împinge spre necesitatea izolării, ca un prilej mult amânat de întâlnire cu noi înşine, ne reaminteşte de grija pentru cei vulnerabili, ne invită la egalitate şi cooperare, la renunţarea la superficialitate, consumerism şi conformism, la revenirea la o viaţă mai simplă şi la reuniunea cu natura, la recunoştinţa pentru tot ceea ce credeam că ne aparţine de la sine, la reconectarea cu divinitatea etc.

Ştiinţific, spiritual, psihologic, social, educaţional, politic, economic, juridic, cultural, această pandemie ne provoacă la muncă în echipă, la diversitate conectivă, la acceptare necondiţionată, empatie şi autenticitate.

Soluțiile propuse de proiectul “Omul întreg”:

“Metoda hibridizării”este o metodă integrativă de vindecare interioară, precum şi o abordare filosofică a lumii, ce presupune interpretarea unui fenomen din mai multe perspective diferite, care se reflectă una în alta şi  formează în final o imagine mult mai profundă despre acel fenomen, comparativ cu fiecare perspectivă izolată.

Rezultatul acestei abilități de a observa multitudinea de planuri paralele și corespondente, care se referă la nivelurile biologic, psiho-social și spiritual, este reconcilierea, unificarea şi cooperarea tuturor părţilor noastre care se potenţează reciproc.

Asertivitatea reprezintă arta comunicării de a găsi cea mai bună modalitate de gestionare a conflictelor interpersonale, în așa fel încât să fie respectate drepturile părților și să existe posibilitatea de progres a ideilor exprimate de acestea prin hibridizarea lor.

Ce putem face împreună-Proiecte și activități pentru “Omul întreg

Înainte de toate, este esenţial să încercăm să trăim fiecare, pe plan individual, această mişcare umanistă.

Haideţi să ne deschidem tuturor părţilor noastre interioare, pe care să le conştientizăm şi să le acceptăm, apoi să le înţelegem şi să le şlefuim, în aşa fel încât să se hibridizeze unele cu altele, într-un întreg armonios şi autentic.

E timpul să ne oprim din certuri distructive şi răstigniri colective în care ne exorcizăm proprii demoni interiori, crezând că ne suntem duşmani doar pentru că avem puncte de vedere diferite, pe care le vedem ameninţătoare.

Îmi doresc multe activităţi în care să fim alături: o emisiune neconvenţională unde să arătăm că oameni cu păreri foarte diferite pot coopera şi pot empatiza ca fiinţe umane, o revistă în care să ne împărtășim ideile, lansări de carte, live-uri, ateliere şi tabere în care să lucrăm la părţile din noi pe care le respingem, manifestări artistice şi mitinguri pentru reconciliere, unificare şi cooperare etc.

Vă propun să vă înscrieţi şi pe grupurile pe care le-am înfiinţat pe facebook: “Voluntari de suflet”, “Metamorfoze în criză”, “Open for friendship”, Grupurile de pasiuni şi terapie prin artă, unde putem fi alături, ca voluntari sau simpli participanţi, în toată această campanie umanistă de evoluţie individuală şi colectivă.

O descriere nuanţată a tuturor acestor idei o găsiţi în cartea mea, care este în curs de apariţie şi pe care aştept cu drag să o cunoaşteţi.

Vor urma curând şi alţi paşi, până atunci vă invit să ne aducem contribuţia fiecare dintre noi la promovarea acestui material, prin distribuirea pe reţelele de socializare, prin facilitarea unui interviu la posturi de televiziune şi radio sau a unui articol în diverse publicaţii, unde să vorbim despre un “wind of change” pe care nu-l mai putem ignora şi care ne invită la transformări benefice şi mult aşteptate.

Voi posta şi alte materiale despre acest subiect pe paginile de facebook “Cristian Erdei”, “The return to yourself by Cristian Erdei”, “Dr. Cristian Erdei”, precum şi pe alte reţele de socializare unde vă invit să ne urmăriţi.

Este momentul să vorbim, din toate perspectivele utile, despre un “wind of change” pe care nu-l mai putem ignora şi care ne invită la transformări benefice şi mult aşteptate 🙂

Vindecare și schimbare în pandemie

de Cristian Erdei

Mă bucur să fim alături într-o nouă serie de live-uri, cu încrederea în sprijinul sufletesc reciproc pe care ni-l putem oferi în astfel de momente 🙂

Văd multă tensiune în jur și multe neînțelegeri, într-o perioadă a crizelor multiple în care nesiguranța generală deschide periculos calea către obtuzitate și dogmatism.

Într-un asemenea context, devine extrem de importantă mișcarea de reconciliere, integrare și cooperare din care vă invit cu drag să faceți parte, în speranța că împreună vom aduce mai multă pace în și între noi.

E timpul pentru vindecare și schimbări ample individuale și colective, e timpul nașterii un om nou, care să unifice părțile dureros separate din el însuși și să se reunească cu lumea.

E timpul Omului întreg.

Vă aștept cu drag sâmbătă, 27 februarie, ora 20, pe pagina mea de facebook https://www.facebook.com/cristian.erdei.3

Autoacceptarea-o precondiție a schimbării-Atelier în aer liber

Imagine

de Cristian Erdei

Data și ora: Sâmbătă 1 august, ora 11

Locația: Com. Ciucea, Str. Principală nr. 133

Toate activitățile acestui eveniment se vor desfășura în aer liber, cu respectarea măsurilor de protecție împotriva coronavirozei (vezi secțiunea “Măsuri organizatorice speciale”).

Numărul maxim de participanți:15
Numărul minim de participanți: 7
Cost:100 lei

Înscrierile se vor face în ordinea confirmării prezenţei, până la completarea numărului maxim de participanți, la adresa de mail cristierdei@yahoo.com, prin mesaj privat pe facebook sau la nr.de telefon 074287653.

Informații suplimentare la nr.tel. 0742876531

DESCRIEREA TEMATICII EVENIMENTULUI

Motto: „Nu știi, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?” (Lucian Blaga)

Ai curajul să te întâlnești cu tine?
Poți să te împaci cu ceea ce esti?

Dragi prieteni, vă invit la o dezbatere liberă de prejudecăți și însoțită de multiple strategii practice, axate pe o tematică des întâlnită: motivele pentru care nu ne acceptăm, consecințele acestei respingeri, dar, mai ales, soluțiile diverse, creative și personalizate pe care le avem la îndemână.

Confundată cu resemnarea sau aprobarea unor însușiri nedorite, autoacceptarea, ca recunoaștere și împăcare cu ceea ce suntem în realitate, este pasul fără de care schimbările profunde nu pot avea loc.

Devansarea acestei etape este o capcană tentată pentru mulți dintre noi, într-o modernitate unde nevoia permanentă și constrângătoare de transformare trădează deseori o stare de nemulțumire cronică, mai degrabă decât imboldul firesc spre a deveni mai buni.

Când mă simt obligat să mă schimb, sub imperiul groazei că dacă nu reușesc nu sunt bun de nimic, se naște în mod natural o rezistență care se opune propriei dictaturi și care sabotează cu orice prilej fiecare pas înainte, chiar și în cazul unei persoane foarte ambițioase.

Oare poate ajuta „răul” din noi? Toate prejudecăţile se revoltă împotriva acestei idei: nu trebuie el stârpit sau alungat, ca şi cum nu ne aparține?

E greu să ne acceptăm „umbra”, dar, dacă o facem, tocmai propriul „noroi” devine fertil și conține germenii necesari pentru a evolua…

Un articol care se potrivește cu acest workshop…câteodată nu e prea simplu să-ți îmbrățișezi urâtul, chiar dacă are o atât de mare nevoie de asta…

https://psihoconexiuni.wordpress.com/2012/06/03/nu-stii-ca-numa-n-lacuri-cu-noroi-in-fund-cresc-nuferi-l-blaga/

Câteva lucruri despre mine…mă bucur să pot împărtăși cu voi momentele din viața mea care m-au adus aici:

https://psihoconexiuni.wordpress.com/echipa/cristian-erdei/

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

11-Sosirea participanților

11-11,30- Socializare

11,30-14,30-Atelier:

Discuții deschise
Explicații,
Exemplificări
Soluții
Întrebări și răspunsuri

14,30-15 -Prânz

15-18-Drumeție

18-20-Atelier:

Tehnici și strategii de autocunoaștere și autoacceptare
Exerciții de expunere la teama de autoacceptare
Exerciții de conștientizare și eliberare emoțională
Jocuri de rol
Soluții personalizate pentru fiecare participant la întâlnire

20—20,30: Cina

20,30-21,30: Foc de tabără-Feedback individual și colectiv

21,30: Socializare, party, karaoke

Toate activitățile descrise mai sus vor fi centrate pe tematica evenimentului.

Combinația dintre terapie, natură, relaxare și apropiere umană are puterea de a crea un mediu de vindecare sufletească profundă, într-un loc special încărcat de istorie, din Munții Apuseni, unde visele pot deveni realitate.

Sunt disponibile servicii de internet, telefonie mobilă și locuri de parcare suficiente.

Poze despre locație și zonele de o frumusețe aparte din apropiere găsiți pe https://www.facebook.com/thereturntoyourself/.

Accesul în comuna Ciucea, situată la 72 kilometrii de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea, se poate face cu autoturismul sau cu trenul, gara fiind peste drum de noi.

Există multiple variante de transport cu trenul dus-întors, informații utile în acest sens găsiți
accesând următoarele linkuri:

Link cu trenurile de la Cluj-Napoca la Ciucea:
https://mersultrenurilor.infofer.ro/ro-RO/Itineraries

Link cu trenurile de la Oradea la Ciucea:
https://mersultrenurilor.infofer.ro/ro-RO/Itineraries

Această întâlnire este destinată celor care au curajul de a se privi în ochi şi a renunţa să încerce să-i schimbe pe alţii, în loc să se ocupe de ei înşişi.

Invitaţi sunt toţi cei care au trecut sau mai trec prin astfel de dificultăți sau vor să-i înţeleagă şi să-i ajute pe cei care o fac, precum şi cei interesaţi să prevină astfel de probleme sau să aibă informaţii utile despre un subiect extrem de interesant.

Toţi cei care vor participa vor avea ocazia să interacţioneze între ei şi să se privească prin perspectiva celorlaţi, prin exerciţii practice şi utile, cu relevanţă asupra procesului de introspecţie şi explorare de sine.

Ca de obicei, întâlnirea se doreşte una autentică, caldă şi deschisă dialogurilor, schimbului de experienţe de viaţă, cu focus asupra întrebărilor variate, care au nevoie de răspunsuri.

Faptul de a împărtăşi astfel de experienţe şi a căuta soluţii ţinând cont de încercările celorlalţi ne poate aduce speranţa şi încrederea că nu suntem singurii care ne confruntăm cu unele obstacole.

MĂSURI SPECIALE ORGANIZATORICE

✍️La intrare, va trebui să completăm următoarea declarație pe propria răspundere, unde dacă aveți minim un răspuns de “da” la întrebările din chestionar, vă rugăm să nu participați la acest eveniment, pentru a fi cu toții în siguranță:

https://tinyurl.com/y2z46rda

🎒 Este obligatoriu să avem măști la noi și dacă se poate îmbrăcăminte de drumeție.

💦Ne propunem să facem o drumeție adaptată vremii, vom decide unde mergem în funcție de condițiile meteo.

👧🧑👩🧔Vom sta afară în grădină, la distanță suficientă unii de alții, vom mânca cu ustensile de unică folosință, mâncarea poate fi comandată prin cathering de la servicii din apropiere sau poate fi adusă în regim propriu, de fiecare participant.

Va fi suficient dezinfectant la îndemână și vor fi disponibile 3-4 toalete la parter, pentru a evita aglomerația.

Vă rog să trimiteți invitații tuturor celor care considerați că ar fi interesați de acest eveniment.

Vă aștept cu drag să depășim limite împreună 🙂